Cum este sărbătorită venirea primăverii în lume – Ceremonii închinate soarelui
Echinocţiul din luna martie marchează în multe culturi venirea primăverii. Oamenii sărbătoresc renaşterea naturii prin diverse tradiţii şi festivaluri, unele dintre ele datând de mii de ani.
După restricţiile impuse de pandemie, aşteptăm mai mult ca oricând venirea primăverii. Un restart, un moment de revenire la tot ce e viu, verde, liber. Un imbold de-a ne relua vieţile treptat, de unde le-am lăsat acum un an, când am privit primăvara de la geam. Un sentiment pe care lumea nu l-a mai avut atât de pregnant decât după marile încercări ale istoriei, precum războaie, cataclisme ori molime.
Dar această înnoire şi renaştere a naturii a fost celebrată de fiecare dată, indiferent de cât de grei ori uşori ne-au fost anii, încă din Antichitate şi chiar mai înainte de ea, din timpuri imemoriale. Căci omul, mereu aflat în conexiune cu pământul şi dependent de roadele sale, a preaslăvit forţele nevăzute care făceau câmpurile să înverzească, pomii să înflorească şi păsările să cânte. Iată ce ritualuri închinăm şi astăzi primăverii, în semn de bun-venit.
Info: Primăvara începe oficial cu echinocţiul din 20 martie, când ziua este egală cu noaptea.
Mărţişorul, o sărbătoare regională
Românii se mândresc cu sărbătoarea Mărţişorului, un obicei milenar, a cărui geneză trebuie căutată la romani, care consacrau prima zi a lunii martie lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii. La noi, sărbătoarea era ţinută în zona Maramureşului şi a Bucovinei de nord, extinzându-se în spaţiul balcanic până la graniţa Bulgariei cu Grecia. Iată de ce, tot la 1 martie, bulgarii sărbătoresc Martenitsa şi poartă podoabe împletite din aţă albă şi roşie tocmai până la finalul lunii ori până când văd o barză, o rândunică sau un copac înflorit. Chiar şi bărbaţii însuraţi poartă martenitsa, la şoseta dreaptă. Astfel, vor s-o îmbuneze pe Baba Marta, o bătrână ţâfnoasă şi schimbătoare ca primele zile de primăvară (vezi Baba Dochia la noi, care îşi leapădă pe rând cojoacele).
În Macedonia, mărţişorul este purtat numai de copii, până pe 9 martie, după care, la fel ca la noi, îl leagă de creanga unui pom fructifer pentru ca acesta să rodească din belşug. Tradiţia lor mai spune că mărţişoarele sunt şi repere pentru rândunicile care aduc daruri de Paşte.
Ceremonii închinate soarelui
Deşi credinţele panteiste au apus demult, legendele născute în jurul marilor situri antice, cu calendare solare, au supravieţuit timpului. Astfel, momentele astronomice majore, precum echinocţiul de primăvară, sunt celebrate şi astăzi la Stonehenge, în Marea Britanie, ori la Chichen Itza, în Peru, unde lumina soarelui produce un adevărat spectacol.
Ritualuri cu figurine păgâne
Polonezii au un astfel de obicei, datând din secolul al XVI-lea: „înecarea Marzanei“. Anume a unei păpuşi care simbolizează frigul şi care, după ce este plimbată pe străzi, este „înecată“ în râu – simbolizând încheierea iernii. Elveţienii au o practică la fel de veche: arderea omului de zăpadă. În fapt, o figurină din bumbac şi materiale inflamabile, care, după o paradă costumată la care participă toate vechile bresle, e arsă în cinstea venirii unor zile mai luminoase. Spaniolii sărbătoresc Las Fallas („Focurile“), când Valencia devine, pentru trei săptămâni, un muzeu în aer liber. Tâmplarii creează „ninots“, sculpturi gigantice din lemn şi carton, satirizând problemele sociale şi politice. La finalul festivalului în care toată lumea se bucură de parada costumelor tradiţionale şi a carelor alegorice, muzică, mâncare şi focuri de artificii, aceste sculpturi sunt arse, pentru a lăsa în urmă tot ce e rău. Vecinii spaniolilor, portughezii, au o altă versiune: Entrudo Chocalheiro – un carnaval al zornăitorilor purtate de Os Caretos de Podence, nişte personaje malefice, în costume din lână franjurată în culori tari (roşu, verde şi galben), cu măşti din lemn şi de talia cărora sunt prinşi clopoţei, zornăitoare şi tălăngi. Astfel costumaţi, băieţii aleargă pe străzi, invitând fetele la dans – jocul lor frenetic simbolizând fertilitatea şi renaşterea.
Victoria asupra răului
Aşa este văzută primăvara, pe care scoţienii o întâmpină, de Lanark, cu mingiuţe de hârtie mototolită prinse în jurul capului. Copiii care le poartă aleargă în jurul unei biserici, până ce clopotele de seară încep să bată, pentru a izgoni spiritul iernii. Asta în timp ce nemţii îşi costumează copiii ca de Halloween şi fac focuri care să alunge spiritul malefic al iernii. Hinduşii sărbătoresc victoria binelui asupra răului prin festivalul Holi, bătaia stradală cu pulberi colorate, care creează în aer un curcubeu vesel. Iar chinezii alungă spiritele rele punând la uşi role de hârtie roşie, pe care scriu versuri şi desenează diferite creaturi.
Festivaluri şi întreceri de tot felul
Din secolul 5 d.Hr., ruşii sărbătoresc Maslenitsa, adică săptămâna clătitelor. Bosniacii se adună în Zenica pentru festivalul ouălor-jumări, care simbolizează noua viaţă. Tot ouă mănâncă şi turcii, de Nevruz, dar fierte şi vopsite, ale căror coji sunt aruncate pe jos în credinţa că „Până ce coaja oului nu va cădea, primăvara nu va sosi.“ Simultan, se organizează lupte între cocoşi, bivoli şi întreceri hipice, iar tinerii umblă cu buchete de flori în mâini şi cântă „Navrez Cirri“. Şi pakistanezii au curse de cai în Lahore, concomitent cu petreceri în grădină şi sesiuni de rugăciuni. Irlandezii decretează venirea primăverii odată cu sărbătoarea Sfântului Patrick, al cărui simbol este trifoiul, „udat“ din plin cu bere şi whiskey. Aveiro, mica Veneţie a Portugaliei, are un întreg festival dedicat lunii martie – Feira de Março, în timp ce la Cieza, în Spania, are loc sărbătoarea florilor de primăvară. Cele mai spectaculoase sunt, însă, sărbătorile închinate florilor de cireş, Sakura. În Japonia există peste 400 de specii de cireşi plantaţi pentru flori. Din ianuarie şi până în aprilie, niponii închină diverse banchete acestei Sakura („explozie de flori“), preponderent în Okinawa, Honshu, parcul Ueno din Tokyo, templul Heian din Kyoto, castelele din Osaka şi Hikone şi pe muntele Yoshino, acoperit în întregime de cireşi. Sărbătoarea a ajuns şi la americani, care au primit în dar de la japonezi mai mulţi cireşi plantaţi în Washington.
