Cum reuşesc înghiţitorii de săbii să nu se mutileze. Obiectele tăioase nu sunt înghiţite?

Înghiţirea alimentelor implică o serie de contracţii musculare, atât voluntare, cât şi involuntare. Ştiai că înghiţirea unei sabii nu necesită înghiţire efectivă? Dimpotrivă, este nevoie de o stare de relaxare deliberată a tractului gastro-intestinal superior.

În primul rând, cel care recurge la asemenea gest trebuie să îşi încline capul spre înapoi şi să îşi extindă gâtul, pentru a alinia gura cu esofagul şi pentru a îndrepta faringele. Relaxându-şi gâtul, omul aliniază sabia pe calea tractului gastro-intestinal şi împinge lama în şi prin gură, faringe, sfincterul esofagian superior şi apoi în esofag. Pe măsură ce sabia îşi face loc prin tractul gastro-intestinal, îndreaptă curbele esofagului şi, uneori, dacă se foloseşte o sabie deosebit de lungă, trece după sfincterul esofagian inferior şi în stomac.

Cum poţi învăţa să înghiţi săbii

Sună uşor, dar să înghiţi o sabie nu este o abilitate pe care o poţi învăţa acasă, în câteva ore. Învăţarea relaxării tractului gastrointestinal necesită multă practică. Cu atât mai mult cu cât cel care practică asemenea activitate trebuie să pară că execută un exerciţiu uşor, nicidecum unul dintre cele mai periculoase efectuate vreodată. Pentru a-ţi face o idee despre cât de neplăcută poate fi senzaţia, atinge cu un deget uvula palatină (omuşorul din gât) şi gândeşte-te cât de relaxat trebuie să fii ca să treacă o sabie pe acolo; un obiect rece, dur, tăios, care parcurge o bună parte din tractul digestiv, în timp ce faţa înghiţitorului de săbii trebuie să fie relaxată, fără urme de panică.

Dincolo de procesul fizic de relaxare a tractului gastro-intestinal şi de introducerea cu atenţie a sabiei, pentru această activitate este necesară o perioadă îndelungată de practică, până când se atinge o stare mentală de neclintit şi se ţine sub control calmul şi concentrarea în timpul spectacolului.

Practică veche de 4 milenii

Practica de a înghiţi săbii a apărut în urmă cu aproximativ 4.000 de ani, în India, în rândul fakirilor şi şamanilor, care au dezvoltat-o ca o demonstraţie a invulnerabilităţii, puterii şi legăturii lor cu zeii.

Superputerea de a înghiţi săbii a apărut şi în America, la începutul anilor 1800, şi a câştigat popularitate constant cu prilejul Târgului Universal din Chicago, din 1893, când mai mulţi pasionaţi de săbii au arătat de ce sunt în stare.

@shutterstock