De la porumbelul călător la mesajul din sticlă
De câte ori nu ai simţit nevoia să trimiţi un mesaj unei persoane dragi, dar ai rămas fără baterie la telefonul mobil? Astăzi, în era tehnologiei, ne-am obişnuit să comunicăm prin cele mai rapide mijloace, fără să ne gândim o clipă la modul în care se transmitea informaţia în vechime.
Informări prin viu grai
Nevoia de comunicare a existat încă de la începutul lumii, când oamenii cavernelor schiţau siluete şi semne pe pereţii peşterilor în care se adăposteau. Primele mesaje s-au transmis pe cale orală. În mitologia greacă, Hermes era mesagerul zeilor: cobora din ceruri cu sandalele sale înaripate şi transmitea pământenilor voia celor de sus. Crainic prin excelenţă, aducătorul veştilor bune, cum a mai fost numit, Hermes era simbolul schimburilor dintre cele trei lumi: infernală, pământească şi cerească. Nu e de mirare că regii şi mai marii trebuirilor obşteşti obişnuiau să trimită un mesager în carne şi oase, menit să se adreseze mulţimii, punând-o la curent cu legi, interdicţii sau alte informaţii de interes public.
Fum, tobe, lovituri în gratii
Peste Ocean, populaţii autohtone obişnuiau să trimită semnale cu fum pentru a transmite mesaje pe distanţe mari. Metoda era folosită de către iscoade, pentru a anunţa prezenţa inamicului. Interesant este faptul că acest concept a fost folosit şi în timpul Războiului de Independenţă al Statelor Unite ale Americii. Americanul Paul Revere a rămas celebru pentru rolul său de mesager în bătălii, când britanicii veneau să atace pe pământ sau de pe mare. Un alt mod de a transmite informaţii era prin bătăile de tobă. Triburile africane comunicau în acest mod. O altă modalitate de a comunica a fost inventată de prizonierii de război şi de cei aflaţi în închisoare. Prin bătăi repetate în pereţi sau în fierul gratiilor, cei întemniţaţi comunicau într-un cod ştiut doar de ei.
Prin aer, pe apă
De când s-a inventat scrisul, s-au folosit porumbeii călători, special antrenaţi, drept mesageri pe distanţe mari. Porumbeii şi-au dovedit utilitatea şi când împăratul Napoleon a fost învins la Waterloo. Nimeni nu ştia despre acest eveniment, cu excepţia contelui Rothschild, care a primit informaţia printr-un porumbel călător. O altă modalitate de a lansa un SOS – romantică, am zice noi acum, dar disperată pe vremuri - era de a arunca în valuri o sticle cu un mesaj, în speranţa că cineva o va primi.
Revoluţionarul limbaj cifrat
Inventat de Samuel Morse în 1830, telegraful a revoluţionat comunicarea la distanţă. Inventatorul american Morse a dezvoltat un cod ce îi poartă numele, prin care fiecărei litere a alfabetului îi era atribuit un set de linii şi puncte. Literele frecvent folosite, precum litera „e“, primeau un cod simplu, în timp ce literele utilizate mai rar precum „q“ aveau un cod mai lung şi mai complex.
Ştiai că…
….fluieratul în insula La Gomera, din arhipelagul spaniol Canare, serveşte ca mijloc de comunicare între locuitori? Se consideră că este un limbaj inedit, fiind folosit de sute de ani pentru a transmite mesaje peste prăpăstiile care străbat zona muntoasă. Fluieratul, numit Silbo Gomeră, poate fi auzit şi la 3 km distanţă. Ca să nu se piardă, copiii îl învaţă acum la şcoală.
