Fascinanta poveste a culorii albastru
Este culoarea cea mai populară, din Europa până-n Statele Unite. Ne-am putea imagina o lume fără albastrul-indigo al blugilor? Culmea e că anticii nu îl pomeneau deloc în scrierile lor, iar societatea medievală îl dispreţuia de-a dreptul.
Secole de-a rândul,albastrul a fost o biată cenuşăreasă. Romanii nu îi acordau nici măcar statutul de culoare! Doar egiptenii credeau că poartă noroc în lumea de dincolo.
Fascinanta poveste a culorii albastru:O culoare „barbară”
E drept că pigmenţii specifici erau greu de obţinut- iar nuanţele,greu de stabilizat. De aceea,albastrul nu juca niciun rol în viaţa socială sau religioasă a vremurilor. La Roma,era văzut ca semn al barbarilor neciopliţi veniţi din nord. Persoanele cu ochi albaştri erau considerate ridicole. Grecii,la rândul lor,făceau confuzie între albastru,gri şi verde. Absenţa lui din textele vechi a intrigat mult timp filologii de mai târziu,care ajunseseră să creadă că grecii nu puteau să perceapă această culoare!
Fascinanta poveste a culorii albastru:Nu era pomenit în scrieri
Textele biblice vechi,scrise în ebraică sau aramaică,utilizau puţine cuvinte pentru a desemna culorile. Traducerile de mai târziu,în latină,au completat lipsurile. Astfel,acolo unde în ebraică se menţiona o nuanţă „bogată“,traducerea latină a optat pentru roşu. Pentru „murdar“,se traducea gri sau negru,iar pentru „strălucitor“ – purpuriu. Cu excepţia reflexiilor pietrei de safir,albastrul nu era deloc menţionat.
Situaţia s-a perpetuat în Evul Mediu Timpuriu:culorile folosite în cadrul ritualurilor religioase ale Occidentului erau albul,roşul,negrul,verdele- de unde absenţa şi astăzi a albastrului din rânduielile catolice.
Fascinanta poveste a culorii albastru:Simbol al divinităţii
Lucrurile au luat însă o altă întorsătură începând cu secolul al XII-lea. Deşi culoarea încă se fabrica greu,ocupa un loc tot mai important în ideile religioase. Dumnezeul creştinilor era zeul luminii – şi ce culoare avea lumina? Ai ghicit:albastră.
Pentru prima oară,cerul era pictat cu bleu – până atunci,se folosea roşul,albul sau auriul. Cum Fecioara Maria se scobora din ceruri,devenea şi principalul „agent“ al promovării albastrului. Culoarea „barbară“ simboliza deja divinul.
Fascinanta poveste a culorii albastru:La curtea regilor Franţei
Dacă Fecioara se îmbrăca în albastru,de ce nu şi capetele încoronate? Albastrul îşi făcea astfel intrarea la curtea regilor Franţei. Protestanţii îl adoptau şi ei,cuceriţi de nuanţele reci şi sobre.
Tot mai solicitaţi,postăvarii se străduiau să pună la punct noi procedee de obţinere a culorii. Iar asta a dus la înflorirea economică a unor regiuni întregi din Europa,unde se producea albastru pe baza arbustului numit drobuşor.
Începând cu secolul al XVIII-lea,şi ajutat de noile tehnici de fabricare – pornind de la materia colorantă naturală,indigo-,albastrul a devenit culoarea preferată a europenilor.
Fascinanta poveste a culorii albastru:Romanticul „blues“
În 1850,la San Francisco,se inventa blue jeans-ul – pantalonul albastru-indigo din denim. De la „haină de muncă“,blue jeans-ul devine piesă vestimentară pentru timpul liber (anii ’30) şi mai apoi simbol al rebeliunii generaţiei hippy (anii ’60). Revoluţia albastră a blugilor cucereşte în scurt timp lumea. O domină şi astăzi,pentru că albastrul are o puternică valoare simbolică:înseamnă pace,stabilitate,armonie. Organisme internaţionale precum ONU,UNESCO,Consiliul Europei,Uniunea Europeană au o emblemă bleu.
