Adi Nartea, din serialul „Iubire cu parfum de lavandă‟: „Mi-ar plăcea să fiu următorul Sebastian Stan‟
Apare pe micile ecrane în sezonul 2 al serialului „Iubire cu parfum de lavandă‟, difuzat în fiecare vineri, de la ora 20:30, la Antena 1. În rolul principal, Adi Nartea îl portretizează pe Ștefan, un personaj romantic complex, care i se potrivește de minune.
În acest interviu acordat exclusiv revistei Click! pentru femei, actorul dezvăluie ce l-a atras la acest proiect, dar și cum reușește să jongleze între viața profesională și cea personală. Fă cunoștință cu Adi Nartea din spatele ecranelor!
Ai un rol important în noul serial „Iubire cu parfum de lavandă‟. Ce te-a atras la acest proiect și cum ți-ai pregătit personajul?
Este foarte simplu. În primul rând, faptul că este un proiect de lungă durată este un mare plus pentru un actor, iar faptul că sunt unul dintre protagoniștii acestui proiect este un alt mare avantaj. Povestea mi-a plăcut foarte mult și m-am adaptat rapid acestui gen de producție (romantic), fiind un romantic incurabil de fel, dacă e să păstrăm anumite sintagme. Am acceptat rolul cu brațele deschise și mi-am dorit foarte mult un astfel de rol, iar faptul că a venit ca o surpriză pentru mine face totul și mai special.
Cum este atmosfera pe platourile de filmare? Cum te înțelegi cu colegii de echipă și cu regizorii?
Ne înțelegem extrem de bine și consider că acesta este printre cele mai importante aspecte ale unui proiect de succes și de lungă durată: să te înțelegi bine cu echipa, regizorii și colegii. Pentru că sunt atât de multe zile de filmare, sunt multe secvențe și este mult de muncă, încât dacă nu te înțelegi bine cu colegii, nu știu cum ai putea să duci la bun sfârșit proiectul. Este un angrenaj care trebuie să funcționeze bine cu toate rotițele. Și tu, ca să funcționezi adecvat, trebuie să te potrivești cu celelalte rotițe. Știind că lucrurile funcționează în echipă, fiecare coleg a contribuit și am reușit să punem lucrurile în mișcare într-un mod frumos, zic eu.
Ce ai adus din experiența ta personajului pe care îl joci?
Principiul meu, sau mai bine spus teoria mea despre personaje, este că atunci când alegi să interpretezi un personaj cum ar fi Ștefan, nu „intru în pielea lui Ștefan‟, eu găsesc valențele mele care ar putea fi similare cu ale lui Ștefan și le scot în evidență. Adică nu mă bag în pielea personajului, ci las în mine să crească valențele personajului lui Ștefan. E o chestie subtilă, iar din fericire nu trebuie să sap prea adânc ca să-l descopăr pe Ștefan, fiindcă avem foarte multe similarități, dar și aspecte ale personalității total opuse.
Cum ai reușit să te deconectezi de personajul pe care l-ai interpretat cu succes în serialul „Vlad‟?
La fel ca și în orice alt rol. Mi-am descoperit valențele personale, pe care le-am adus în față pentru Vlad. Lucrurile se împacă destul de bine. Diferența mai mare este între Ștefan și Chiriac, pe care îl joc la teatru. În același timp și contextul este diferit, costumele sunt diferite. În momentul în care te duci într-un anumit context cu un anumit costum, deja personajul este conturat. Adică îți dă cumva un start. Dar, da, e o chestiune de muncă și determinare, de mindset.
Ai trecut de la un serial dramatic la unul romantic. În viitor, ce genuri sau tipuri de roluri te-ar interesa să explorezi?
„Vlad‟ avea mult romantism în el. La fel cum Ștefan are și lucruri mai dramatice, lucruri mai de acțiune câteodată. Adică într-un fel se întrepătrund, dar sunt diferite ca stil și ca produs. Găsești câte puțin din toate, în fiecare, pentru că așa atragi publicul. Chiar dacă te numești dramă sau comedie. Continuând întrebarea, ce alte roluri m-ar interesa, probabil unul care te provoacă, dar acestea trebuie testate înainte. Pe orice actor îl provoacă rolurile negative, pentru că sunt foarte ofertante. E foarte greu să faci un rol pozitiv, pentru că te îngrădește foarte mult; foarte multe improvizații. Când ești rău, ai o plajă mult mai largă de joacă. Mi-ar plăcea să explorez ceva de genul. Și să revin, bineînțeles, la rolurile bazate pe acțiune, acel James Bond de România.
Sunt scene sau momente din serial care te-au provocat?
În „Iubire cu parfum de lavandă‟ a fost cu siguranță o provocare să joc beția. Dar nu beția cruntă, ci una undeva la mijloc, care să-mi permită și logică și un anumit curaj. Asta a fost o mare provocare pentru mine și, având în vedere timpul foarte scurt, sunt pe jumătate mulțumit de ce a ieșit. Dacă aveam mai mult timp de repetiții, cu siguranță ieșea mai bine, pentru că aș fi avut șansa să sap mai adânc și să descopăr mai multe substraturi. Dar, da, asta a fost una dintre provocări. Să joci un bețiv este foarte complicat. Dar, în același timp, dacă îți intri în mână, devine foarte ușor. Este o provocare.
Cum crezi că primește publicul acest nou serial și ce îl face unic față de alte producții din România?
„Iubire cu parfum de lavandă‟ este o poveste romantică, aspirațională, la țară. Viața la țară pe care o portretizăm nu este cea pe care o știm noi în mod clasic în România, ci este o viață la țară luxuriantă, la care oamenii vor să se uite și să aspire. Să spui o poveste cu adevărat emoționantă, dramatică, acolo, mi se pare că aceasta este adevărata magie ce a atras publicul.
Ai luat în considerare ideea de a juca într-o producție internațională?
Am avut ocazia și șansa să lucrez în calitate de rol secundar în două producții internaționale filmate în România. Dar bineînțeles că mi-ar plăcea să fiu următorul Sebastian Stan. Totuși, trebuie să fii prezent acolo în piață sau să ai un agent foarte bun care să te propulseze. Și pentru asta este nevoie de timp. Hai, să încheiem lucrurile începute aici și apoi ne orientăm și către piața internațională.
Te-ai gândit să explorezi și regia sau producția?
Dacă m-am gândit la regie sau producție, industria din România nu este una foarte mare și ajungi să îți dai seama cu ce se mănâncă. Într-adevăr, am făcut cursuri de regie cu Florin Șerban, ceea ce mi-a plăcut foarte mult și m-a făcut să realizez cât de complicat și greu este să fii regizorul unei producții de succes. Sunt foarte multe variabile pe care trebuie să le așezi ca într-un puzzle. În producție, mi se pare o provocare constantă, unde este mereu nevoie de oameni extrem de capabili. Pentru a lucra în producție trebuie să iei un om, să-l trimiți undeva în lume și să se întoarcă în două zile.
Cum reușești să menții în echilibru viața profesională și cea personală?
Cu înțelegere și empatie. Este foarte greu pentru că plec dimineața înainte să se trezească fetele și mă întorc seara când ele sunt deja la somn. Dar sunt perioade și perioade. Ca actor sau freelancer (n.r. din engleză, liber profesionist) am perioade în care nu fac nimic și stau acasă cu fetele, și perioade în care sunt constant ocupat. Dar în aceste perioade ne înțelegem, încercăm să compensăm cum putem și să ne bucurăm de ceea ce e aici și acum. Toată lumea înțelege că ceea ce fac eu este foarte frumos și, cumva, aș fi ipocrit dacă nu aș recunoaște că această carieră este un privilegiu.
Cum îți petreci timpul liber alături de Alina, soția ta, și Petra, fetița voastră, mai ales în perioadele aglomerate de filmări?
Încerc să valorific timpul liber. Când ajung acasă, înainte de somnul fetelor, stau cu ele, mă joc, le giugiulesc și mă hârjonesc cu ele. După ce le culcăm, stau de vorbă cu Alina despre ziua respectivă sau planurile noastre. În weekend-uri încerc să le prioritizez pe ele, dar trebuie să înghesui și alte lucruri în afara serialului. Repet, e o perioadă.
Ai declarat că și în căsnicia ta au fost perioade de criză și că terapia de cuplu a ajutat. Ce sfaturi le poți da celor care ajung pe „marginea prăpastiei‟ în căsnicie?
Nu am sfaturi concrete. Fiecare are propria bucătărie internă. Ce pot spune este că dreptatea este întotdeauna la mijloc. Dacă tu crezi cu tărie că ai dreptate, trebuie să accepți că s-ar putea să te înșeli în aceeași măsură. În orice conflict, șansele ca tu să ai dreptate sunt maxim 50%. De acolo trebuie să pleci. Trebuie să lași deoparte nervii și să te înțelegi ca un adult. Terapia este un instrument util pentru că uneori avem nevoie de un arbitru care să ne tragă de mânecă atunci când exagerăm și să ne susțină când avem dreptate. E nevoie de răbdare și înțelegere, iar deciziile să fie luate la rece. Când lucrurile se încing, trebuie să ai maturitatea să dai pauză și să le reluați când sunteți mai calmi. Încerc și eu să aplic aceste rețete la mine acasă, pentru că despre asta este vorba.
Dincolo de actorie, ce alte proiecte ai în plan? Ni le poți dezvălui?
Mai sunt vreo trei proiecte, dar aș vrea în primul rând să termin ceea ce am început. Adică serialul, să-l ducem la bun sfârșit. Între timp să reușesc să fiu și alături de fete, si desigur să-mi duc la bun sfârșit și campaniile și colaborările pe care le am acum.
Ai vreo sursă de inspirație în actorie, un actor sau regizor care ți-a marcat cariera? Dacă da, ce anume te-a învățat?
Admir tot ce înseamnă. Sunt mii de actori superbi și minunați, cărora li se potrivesc unele roluri și aceiași actori superbi și minunați cărora nu li se potrivesc anumite roluri. Și totuși au succes. Dar sunt multe momente pe care le apreciez, momente întregi de adevăr pe care le poți pune în manualele de actorie. De exemplu, în „The Penguin”, Colin Farrell este minunat. Ce înseamnă să-ti intri în pielea unui personaj, literalmente, în pielea de silicon a unui personaj. Sunt multe capodopere de luat în seamă și de la care putem să învățăm. Ideea este că trebuie să fii conștient că nivelul de artă și actorie pe care îl admirăm noi trebuie să fie un model, dar în același timp trebuie să fim conștienți si să păstrăm contextul, trebuie să păstrăm scările.
În momentul în care ai un proiect imens, în care ți se permite să faci „method acting”, atunci poți să stai și să lucrezi un an de zile pentru un rol pe care îl vei filma peste un an. Noi nu ne permitem aici în România chestii de genul ăsta sau dacă ne permitem, ne permitem la un nivel de artă elitist, care nu te hrănește material, ci doar spiritual. În industrie trebuie să mai și trăiești.
E complicat, e foarte complicat, dar e frumos să avem modele și să ne ținem tot timpul up-to-date. E ca la medicină. Trebuie să stai tot timpul conectat la ce se întâmplă, la stil, la toate lucrurile.
Ipotetic, daca ai putea să te întorci în timp, să îi dai un sfat lui Adi Nartea de la începutul carierei, ce i-ai spune?
Eu cumva nu prea sunt de acord. Pentru că dacă aș vrea să mă întorc la Adi Nartea din trecut, ar însemna că regret. Dar eu nu regret niciun moment din evoluția mea de până acum. Pentru că dacă eu am avut momente grele, ele m-au construit și m-au făcut cel care sunt aici și acum. Poate un singur lucru aș face... aș da palma cu el sau l-aș lua în brațe și i-aș spune stai liniștit, o să fie bine. E tot ce aș putea să fac. Știi, zicea Denzel Washington într-un interviu „this too shall pass”. Toate lucrurile trec și apar altele. Important este să trecem prin ele și să învățăm. Asta e viața. Trebuie să trăim aici si acum. Nu în trecut și nu pentru viitor. Trebuie să trăim pentru noi cei de acum.
@Antena 1
