Mărimea contează? Adevăratul motiv pentru care bărbaţii au organele genitale mici în arta clasică
În ziua de azi, tot ceea ce este mai mare e mai bun. Însă a fost întotdeauna aşa? Cultura contemporană şi-a schimbat preferinţele falice din cauza pornografiei, care, de câteva decenii încoace, roacă un rol important în preferinţele oamenilor pentru dimensiuni impresionante. Dar, în vremurile antice, idealul masculin avea, întotdeauna, organele genitale mici. De ce oare? Răspunsul îl găsim tocmai în Grecia antică...
În 2013, Universitatea din Atena a relizat un studiu despre asemenea subiect delicat, denumit „Reprezentarea penisului în arta greacă antică” şi publicat în Biblioteca Medicală Naţională a Statelor Unite, iar rezultatele lui sunt mai mult decât revelatoare.
Preferinţe pentru dimensiunea penisului
Dacă ai intrat vreodată într-un muzeu cu opere de artă clasice – datând încă din Grecia şi Roma antice – sau dacă ai admirat vreodată sculptura David, a lui Michelangelo, ai putut observa dimensiunile reduse ale organelor reproductive ale bărbaţilor. Şi nu te înşeli deloc, mărimea penisurilor sculpturilor sau picturilor respective chiar era mai mică decât cea reală.
De ce a fost redată la o dimensiune mai mică decât era în realitate? Ei bine, grecii preferau ca eroii lor să aibă bărbăţia micşorată. Iar această preferinţă considerată bizată în lumea noastră a fost transmisă mai departe romanilor, creştinilor şi, într-un final, întregii arte Renascentiste.
Studiul Universităţii din Antena, „Reprezentarea penisului în arta greacă antică”, a ajuns la nişte concluzii interesante. Astfel, după cum a constatat şi istoricul Ellen Oredsson, penisurile din sculpturile clasice sunt flasce. „Dacă compari penisurile din sculpturile Greciei antice cu cele reale, dar tot flasce, dimensiunile sunt asemănătoare sau există doar o diferenţă destul de mică între ele”, susţine Oredsson.
Studii revelante
În al doilea rând, multe sculpturi şi imagini ale bărbaţilor reprezentativi pentru acea perioadă de timp aparţin unor atleţi aflaţi în timpul sau după un exerciţiu fizic solicitant, care face organul genital să se mişcoreze.
În ceea îl priveşte pe David, al lui Michelangelo, un alt studiu, realizat în 2005 de câtre doi medici italieni, a ajuns la concluzia că există o explicaţie ştiinţifică pentru dimensiunea redusă a bărbăţiei acestuia: „Bietul tânăr era îngrozit de un pericol de moarte. Intenţia lui Michelangelo a fost să-l redea cât mai fidel pe David în timpul confruntării sale cu Goliath. Noul nostru studiu aduce în prim plan faptul că toate detaliile anatomice ale lui David – până la muşchii din zona frunţii – sunt conturate ca efect al fricii, tensiunii şi al agresiunii”.
Idealul masculin al grecilor
Totuşi, există destule sculturi în care diverşi bărbaţi sau zei nu sunt nici alteţi şi nici nu au vreo teamă care să le încremenească muşchii pe ei. Şi atunci de ce au şi aceştia un organ sexual mic? Răspunsul ţine de preferinţele culturale, cum spuneam mai devreme.
Idealul masculin al grecilor nu era un iubit musculos, ci un slujnic public inteligent. „Grecii asociau penisurile mici, care nu erau în erecţie, cu moderaţia, una dintre calităţile importante ale celor care formau idealul masculin”, declară Andrew Lear, profesor care a predat la Harvard, Columbia şi NYU.
„Există un contrast între penisurile mici, neaflate în erecţie ale idolilor lor – eroi, zei, alteţi nud, etc – şi penisul supradimensionat, erect al lui Satyrs, care era jumătate bărbat, jumătate capră şi îşi ducea viaţa mănat de băutură şi desfrâu. Mai există o a treia categorie – bărbaţii obişnuiţi, bătrâni, ramoliţi, care au organul genital de dimensiune mare”, conchide profesorul universitar.
