Mustăţile şi barba, simboluri ale masculinităţii. Louis Pasteur: buzele femeii sărutate de un bărbat nebărbierit, poluate cu bacterii
La începutul secolului al XX-lea, s-a răspândit credinţa că modul cum este îndepărtat părul facial reflectă poziţia socială şi economică, iar mustăţile au devenit simbol al masculinităţii dure. Lucrurile s-au schimbat radical odată cu experimentele făcute de savantul Pasteur.
Când vine vorba despre imaginea bărbaţilor în lume, una dintre deciziile importante pe care le au de luat aceştia este legată de felul cum îşi poartă părul de pe faţă sau dacă renunţă complet la el. Chestiunea era deosebit de stresantă pentru bărbaţii care trăiau la începutul secolului al XX-lea, pentru că mustăţile şi barba reflectau schimbări sociale şi economice semnificative, explică Christopher Oldstone-Moore, autorul volumului „Of Beards and Men: The Revealing History of Facial Hair‟ (Despre bărbi şi bărbaţi: Istoria revelatoare a părului facial).
Potrivit lui Oldstone-Moore, „Într-o perioadă de schimbări economice şi sociale rapide, bărbaţii îşi lăsau barba şi mustăţile să crească pentru a accentua trăsăturile naturale şi drepturile presupuse a fi imprescriptibile în societate‟. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa şi în America au început să se poarte bărbile stufoase. Ca o notă discordantă, majoritatea armatelor europene au cerut ofiţerilor lor – şi, uneori, şi bărbaţilor înrolaţi – să poarte mustăţi. Aşa au devenit mustăţile un simbol al masculinităţii invincibile, iar trendul a fost adoptat rapid şi de bărbaţii civili.
Louis Pasteur, despre pericolul la care erau supuse femeile sărutate de mustăcioşi
Odată cu intrarea în secolul al XX-lea, popularitatea părului facial a scăzut. Unul dintre principalele motive a fost igiena. Medicii din secolul al XIX-lea susţineau că bărbile protejau pielea bărbaţilor, prin filtrarea prafului şi a radicalilor liberi. Însă descoperirile savantului microbiolog Louis Pasteur puneau un nou accent pe microbii care ar putea fi răspândiţi prin tot părul. „Un om de ştiinţă francez a provocat senzaţie în 1907, când a povestit un experiment, care sugera că „buzele unei femei sărutate de un bărbat cu mustaţă sunt poluate cu bacterii care provoacă tuberculoză şi difterie, precum şi cu particule de hrană şi un fir de păr de pe piciorul unui păianjen”, nota Oldstone-Moore. În jurul anului 1920, o femeie s-a plâns de părul facial al partenerului ei de viaţă: „Vreau un soţ modern, nu unul crescut pe arca lui Noe”.
Dincolo de igienă, tranziţia spre feţele bărbierite a reflectat un nou concept de masculinitate. Însă nu toată lumea a îmbrăţişat această schimbare. Walter Rauschenbusch, un pastor progresist, s-a plâns în anul 1908, că bărbaţii se bărbieresc pentru a ascunde firele albe de păr, iar acest lucru le ştirbeşte din onoare şi le oferă în loc un handicap.
@shutterstock
