Omul de turtă dulce, vedeta Crăciunului. Descoperă care este povestea acestui dulce!

Omul de turtă dulce este vedeta sezonului rece. Iar dacă e pregătit să-l aștepte pe Moș Crăciun lângă un pahar cu lapte cald, povestea e și mai… dulce. În trecut, lucrurile s-au întâmplat un pic diferit, iar celebrul personaj a avut parte de un sfârșit trist.

Chiar dacă nu face parte din categoria poveștilor care se încheie optimist și în care binele învinge, „Omul de turtă‟ dulce încă fascinează copiii din toate colțurile lumii. Pe scurt, desertul cu pricina este format și copt de o femeie în vârstă, care își dorea tare mult copii. Acesta prinde viață și fuge de bătrână, apoi de o vacă, de un cal și de un cocoș – în unele variante ale poveștii, la vânătoare apar și un câine, un porc, o pisică, niște copii –, iar la final, când ajunge la un râu, își dă seama că i se apropie sfârșitul. O vulpe se arată dornică să-l salveze și îi propune să se urce pe coada ei, cât aceasta înoată până la celălalt mal. Pentru că se uda, vulpea îl îndeamnă să i se urce pe spate. Apoi, motivând că este obosită și că el este greu, îi spune să i se așeze pe nas. Odată ajunsă pe uscat, vulpea deschise gura și îl mănâncă pe omulețul „însiropat‟, credul și numai bun de mâncat. Inițial, povestea a apărut în anul 1875, în revista „Sfântul Nicolae‟.

O lucrare gastronomică, din seria „A-Z of Food & Drink‟, sugerează că „gingerbread man‟ (din engleză, omul de turtă dulce) provine din termenul vechi francez „gingerbras‟. În primele rețete, în ingredientele de bază nu exista ghimbir, ci pesmet fiert în miere cu condimente.

Turte regale

Târgurile din Franța medievală și Anglia ofereau, printre altele, dulciuri cu aromă de ghimbir, numite „fairings‟. Cavalerii englezi de altădată primeau astfel de turte când plecau la drum, ca să le poarte noroc. Legenda omului de turtă dulce are legătură și cu Regina Elisabeta I, care i-ar fi pus pe bucătarii regali să modeleze aluatul în formele curtenilor ei preferați. Mai mult, i-ar fi plăcut să ofere invitaților speciali „biscuiți‟ cu ghimbir. În aceeași perioadă, dulciurile din turtă dulce cu ghimbir aveau diferite forme și denumiri. Exista credința că dacă o femeie mănâncă un „soț de turtă dulce‟ se putea mărita curând.

Orașul Nürnberg, capitala mondială de turtă dulce

În Germania, prăjiturile din turtă dulce numite „lebkuchen‟ aveau formă de inimă și erau decorate cu mesaje romantice. În anii 1600, orașul Nürnberg era supranumit „capitala mondială de turtă dulce‟, datorită maeștrilor brutari care făceau adevărate opere de artă dulci. Cea mai veche rețetă de turtă dulce datează din secolul al XVI-lea și este păstrată la Muzeul Național Germanic din Nürnberg.

Casa vrăjitoarei a fost sursă de inspirație

Casele făcute din turtă dulce ar fi fost inspirate la începutul anilor 1800 de frații Grimm, care au scris în „Hansel și Gretel” despre cabana unei vrăjitoare făcută din bomboane și prăjituri. De-a lungul timpului, valurile de imigranți au adus turtă dulce în America, iar căsuțele din turtă dulce au devenit preferate printre decorațiunile de Crăciun, în rândul populației germane din comitatul Lancaster, Pennsylvania: „Pennsylvania Deutsch‟. Turta dulce a fost folosită mai apoi pentru împodobirea crengilor aduse în casă de sărbători, acestea fiind precursoarele bradului de Crăciun.