Un regat pentru o ojă!
Nelipsită din trusa de cosmetice a femeii moderne, e folosită de mii de ani. De-a lungul istoriei, a provocat numeroase controverse, şi continuă să provoace dispute şi astăzi – dar din cu totul alte motive.
Oja folosită China, cu 3000 de ani înainte de Hristos, era un amestec de albuş de ou, ceară de albine, gelatină, coloranţi naturali şi gumă arabică. În Egiptul Antic, culoarea unghiilor era un element distinctiv al clasei sociale. Cei săraci îşi vopseau unghiile în culori neutre, în timp ce persoanele care proveneau din familiile înstărite aveau unghii de culoare roşie.
În epoca victoriană, unghiile vopsite indicau o femeie de moravuri uşoare.
În 1920, după apariţia vopselei pentru automobile, omul de afaceri american Charles Revson, împreună cu fratele său Martin Revson şi cu chimistul Charles Lachman s-au gândit să aplice aceelaţi procedeu de fabricaţie şi pentru ojă. Astfel, ei au angajat-o pe machieuza Michelle Renard, şi împreună au creat oja modernă.
Ojele de azi au în compoziţie nu doar polimeri dizolvaţi într-un solvent volatil, ci şi substanţe cu rol pastifiant, pigmenţi şi vopsele, polimeri adezivi, agenţi de îngroşare, stabilizatori de ultraviolete şamd. Multe dintre acestea au acţiune iritantă, alergică şi perturbatoare endocrină.
Unele oje conţin ingrediente organice în compoziţie. Printre acestea se numără varza furajeră, care are rolul de a conferi unghiilor catifelare şi strălucire. De asemenea, există formule cu ghimbir, cu rol întăritor, sau cu substanţe amare, pentru a împiedica roaderea unghiilor.
Sunt tot mai apreciate lacurile de unghii bio, care nu au în compoziţie formaldehide, toluen sau alte substanţa potenţial periculoase pentru organism. Producătorii propun o diversitate de formule cât mai puţin toxice, unele chiar pe bază de apă!
Cea mai scumpă ojă valorează 250.000 de dolari. Lacul se numeşte Black Diamond King şi a fost realizat, zice-se, din diamante negre.
