Istoria costumelor de baie - de la rochiile lungi la bikinii minusculi
Niciun articol vestimentar nu a stârnit atâtea controvese precum a facut-o costumul de baie. Dacă în secolul al XIX-lea, femeile stăteau la plajă îmbrăcate în rochii care le acopereau complet, pe măsură ce timpul a trecut, ele au început să-şi dezgolească pielea cât mai mult.
Ai putea crede că bikinii,la modă astăzi,ar fi şocat lumea cu secole în urmă,dar lucrurile nu au stat chiar aşa. De fapt,costumele de baie pe care le purtăm acum seamănă cu ce se purta în Grecia Antică încă din anul 300 î.Hr.. Femeile erau acoperite de bucăţi de material,care lăsau la vedere o mare parte din piele.
Rochii lungi şi ciorapi negri
În timpul Imperiului Roman,baia comunală era loc important de întâlnire. Aici,în timp ce se făceau băi,se discutau afaceri,se împrăştiau bârfele. După căderea Imperiului Roman,scăldatul nu mai era considerat o distracţie de agrement în societatea occidentală şi era rezervat doar pentru uz terapeutic.
Mulţi ani mai târziu,băile comune,pentru îngrijirea corporală,au reapărut în multe oraşe europene,cum erau Bath în Anglia şi Baden-Baden în Germania,unde bărbaţii erau separaţi de femei.
Chiar dacă domniţele nu erau văzute de bărbaţi,ele erau pudice,aşa că se îmbrăcau cu rochii lungi. Pentru a preveni ca fustele să se ridice atunci când intrau în apă,coseau greutăţi în tivuri. Aceste rochii erau purtate cu ciorapi negri.
Costume de baie accesorizate cu ciorapi şi papuci de baie
Până prin anii 1800,mersul la plajăera considerat o formă de relaxare şi bucurie. Pentru a se acoperi,femeile purtau rochii lungi albe sau roz-pal,cu mâneci lungi şi manşete din muselină albă subţire.
La sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900,costumele de baie erau accesorizate cu ciorapi lungi negri şi papuci de baie cu barete. Această încălţăminte era utilă în special pe plajele cu pietre,pentru protejarea picioarelor de sticla spartă,scoici şi pietricele.
Un singur articol vestimentar
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea,oamenii au început să petreacă cât mai mult timp la plajă,pentru a înota sau a face scufundări. Costumele de baie pe care femeile le purtau le împovărau. Era nevoie de un alt tip de costum care să nu depăşească graniţele modestiei,dar să lase în acelaşi timp libertate femeilor pentru face aceaste activităţi.
În 1910,costumele nu mai camuflau rotunjimile femeilor. În locul fustelor lungi,ele purtau un fel de pantaloni scurţi. La începutul anilor 1920,costumele de baie pentru femei au fost reduse la un singur articol de îmbrăcăminte. Acesta era format dintr-un top lung şi o pereche de pantaloni scurţi. Costumele de baietricotate au devenit de domeniul trecutului la mijlocul anilor 1930,când au început să se producă piese din lastex.
Cum au apărut bikinii
În 1946,designerul Louis Reard a fost obligat să o angajeze pe Micheline Bernardini (o dansatoare exotică) pentru a modela ultima sa creaţie,bikinii,pentru că fotomodelele cu care el lucra au refuzat să poarte această piese vestimentară.
Introducerea acestui articol vestimentar a cauzat agitatie în Statele Unite ale Americii. În plus,în multe ţări europene predominant catolice,inclusiv Italia şi Spania,femeilor li s-a interzis să poarte bikini la plajă.
Totodată,guvernul SUA a adoptat o legislaţie pentru a reduce cu 10% din cantitarea de ţesătură din care era confecţionat costumul de baie al femeilor,ca parte a efortului de război. Economisirea a fost făcută prin eliminarea secţiunii mijlocii a costumului.
Costumele de baie dintr-o bucată şi din două piese
Populare în anii 1950,au fost costumele dintr-o bucată,iar mai târziu au apărut şi costumele de baie din două piese. Până în 1956,bikinii au fost în cele din urmă acceptaţi şi au devenit populari datorită lui Bridget Bardot în mare parte,care a fost frecvent fotografiată plimbându-se îmbrăcată cu ei pe când se afla pe Riviera franceză.
