Misterul morții lui Isus, deslușit de știință? Un medic dezvăluie cauza decesului Mântuitorului

Un medic devenit preot face declarații uimitoare cu privire la cauza exactă a morții lui Isus Cristos. De ce l-am crede?

Biblia detaliază momentul în care Isus a căzut la pământ în timp ce căra crucea și a fost împuns de sulița unui soldat roman. Sfântul Bernard de Clairvaux l-a întrebat pe Isus care a fost pătimirea Lui cea mai mare, iar Hristos a răspuns: “Umărul meu, când îmi purtam crucea, o rană care era mai dureroasă decât celelalte și care n-a fost cunoscută de oameni”.

Iar medicul devenit preot între timp, Patrick Pullicino, e de părere că Isus și-a pierdut viața din cauza complicațiilor apărute la acea rană. Mântuitorul ar fi murit în urma unei hemoragii cauzate de dislocarea umărului după ce a carat crucea pe care a fost răstingnit.

Pullicino susține că și în Evanghelia după Ioan stă scris că a curs “sânge și apă” din trupul răstignit al lui Cristos. Preotul stabilit în Londra a scris o lucrare științifică despre teoria sa, pe care a publicat-o în Jurnalul Medical Catolic. În ce constă lucrarea sa?

Concluzii interesante

El a analizat întregul studiu făcut deja de experții medicali și doctorii legiști pe Giulgiul din Torino, cu care a fost înfășurat Isus după răstignire. Secole la rând, oamenii au dezbătut problema autenticității acestei bucăți de material, care este păstrat, încă din 1578, în capela regală din catadrala San Giovanni Battista din Torino, Italia.

Una dintre cele mai controversate moaște din lumea creștină, Giulgiul are imaginea unui om pe el, iar trupul acestuia pare că are răni la încheietura mâinilor și la picioare, cauzate de niște cuie. Unii sunt de părere că țesătura are legătură directă cu Isus din Nazaret, alții susțin că nu e nimic mai mult decât un fals nerușinat.

În 1988, testul arheologic cu radiocarbon a atestat faptul că bucata de țesătură datează încă din Evul Mediu, undeva între 1260 și 1390, însă studii mai noi, din 2010, contrazic acest lucru și susțin că materialul respectiv datează încă din vremea lui Isus.

Rana răstignirii

Privind imprimeul de pe giulgiu, care pare că arată o figură de om ce poartă rănile răstignirii, profesorul Pullicino declară că poziția umărului dislocat al bărbatului este de-o importanță covârșitoare. El e de părere că brațul acestuia a fost scos complet din umăr, lucru care a făcut ca brațul drept să fie mai lung decât cel stâng cu 10cm.

Pullicino e de părere că, având în vedere o asemenea dislocare, cel mai probabil că artera subclavie (care aprovizionează cu sânge capul, gâtul, umărul și brațele) s-a rupt, iar ruptura acestei artere cauzează o hemoragie internă masivă, care duce, fără doar și poate, la moartea persoanei în discuție.

Acest lucru explică și faptul că, atunci când Isus a fost împuns cu sulița solvatului roman, sângele a țârnit din cavitatea laterală dintre coaste și plămân. Iar ceea ce părea să fie apă n-a fost decât lichid cerebrospinal, care are un aspect translucid.

Hemoragie internă fatală

“Din cauza acestui braț care s-a întins atât, artera subclaviană s-a lungit și ea”, explică medicul devenit preot în Telegraph. “Studiile arată că, de-a lungul a trei ore, artera subclaviană a fost afectată, iar pereții ei s-au subțiat până când artera s-a rupt și a început sângerarea profundă”, a ținut acesta să adauge.

În concluzie, Isus ar fi murit în urma unei hemoragii interne cauzate de dislocarea umărului în timp ce-și căra crucea pe care a fost răstignit.

Foto - Shutterstock