Vâscul: Superstiţii, folclor şi istorie. Totul despre planta aducătoare de noroc

Istoria vâscului

Vâscul este o plantă parazit, care îşi înfige rădăcinile într-un arbore existent, reuşind astfel să se hrănească. Vâscul, mai ales cel ataşat la un stejar, a fost privit ca fiind o plantă sfântă de către druizii antici. De fapt, ei credeau că planta este cel mai bun remediu pentru toate bolile şi otrăvurile.

Druizii adunau vâsc în timpul ceremonii unice, care avea loc în a şasea zi sau noapte din a şasea lună după solstiţiul de iarnă-atunci când începea anul la ei. În timpul acestei ceremonii, druizii se strângeau în jurul unui stejar, conduşi de preoţii lor, care se îmbracau în haine albe. Un preot urca în stejar şi tăia vâscul cu o seceră. Apoi acesta se împărţea oamenilor, care îl puneau la uşile caselor lor, pentru a semnala spiritului pădurii că este binevenit să se adăpostească în locuinţele lor pe timpul iernii.

În prezent, acesta este pus la tocul uşii sau la colţul casei, mai ales în zilele de Crăciun, fiind un simbol al sărbătorilor de iarnă.

Superstiţii şi tradiţii

Cea mai comună tradiţie legată de vâsc spune că atunci când un membru de sex opus trece pe sub vâsc, este obligat să dea un sărut gazdei casei. Iar o altă tradiţie spune că dacă o femeie nu a fost sărutată sub vâsc, va rămâne singură în anul care vine.

Dacă vâscul vine în contact cu solul, este un semn de rău augur, iar un dezastru mare este pe cale să se întâmple, de aceea acesta se atârnă undeva cât mai sus.

Se mai crede că planta este un bun remediu pentru epilepsie şi convulsii. Iar unii cred chiar că dacă mănânci vâsc timp de 40 de zile ai putea vindeca efectele accidentelor vasculare cerebrale sau paralizia.

Alte credinţe din folcor

Vâscul purtat în jurul gâtului este considerat a fi un talisman care ar putea îndepărta vrăjitoarele şi duhurile rele (atâta timp cât ramura nu a atins pământul).

Un obicei vechi, originar din Marea Britanie, spune că sătenii trebuie să lege o creangă de vâsc la gâtul vacilor, pentru ca acestea să fete viţei sănătoşi şi să ferească laptele de ghinioane.

În multe ţări din Europa, vâscul este ars la ora douăsprezecea noapte, în seara de Crăciun, pentru ca tinerii să fie urmăriţi de noroc tot anul.