FOTO Cum arăta băieţelul care a fost sursă de inspiraţie pentru Mowgli din „Cartea Junglei‟
Cine nu a văzut măcar o dată celebra animaţie „Cartea Junglei“, cu Mowgli, cu băieţelul crescut de lupi şi prieten cu ursul Baloo şi pantera neagră Bagheera? Povestea este inspirată de un personaj real, un băiat de aproximativ şase ani, descoperit în jungla indiană, în anul 1872. Deşi ecranizările au fost construite pe un fir comic al poveştii, în realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa.
Dina, aşa cum l-au numit pe băiatul găsit în sălbăticie, a fost doar unul dintre mulţii copii pirduţi în junglă şi crescuţi de tot felul de animale, de la pantere şi câini până la găini. În anul 1872, Dina a fost văzut de un grup de vânători din Uttar Pradesh, un stat din estul Indiei. Băiatul se deplasa folosindu-se de toate cele patru membre, imitând mersul animalelor, şi făcea parte dintr-o haită de lupi.
Bărbaţii au urmărit priveliştea halucinantă până când copilul şi animalele s-au refugiat într-un fel de peşteră. După ce s-au dezmeticit, prădătorii au hotărât să pună mâna pe băiat. Mai întâi au dat foc peşterii, cu gând că vor ieşi singuri din încăpere. Lucrul acesta s-a întâmplat, lupii şi copilul au ieşit afară, iar vânătorii au ucis animalele şi l-au capturat pe băiat.
A fost botezat Sanichar
L-au adus pe Dina la un orfelinat, unde a fost botezat cu numele Sanichar, care înseamnă „sâmbătă‟ în limba urdu – alfabtul urdu foloseşte semne care se scriu şi se citesc de la dreapta la stânga. De ce au ales Sanichar? Pentru că într-o zi de sâmbătă a ajuns la orfelinat. O zi nefericită pentru copilul despre care se crede că avea în jur de şase ani. Acesta s-a zbătut mult şi nu voia să rămână în acel loc. Băiatul avea un coeficient de inteligenţă foarte scăzut. Conducătorul orfelinatului, tatăl Erhardt a remarcat că, deşi băiatul era „fără îndoială pagal (imbecil sau idiot), arată şi semne ale raţiunii şi, uneori, de şmecherie reală‟. Dina nu a învăţat niciodată să vorbească. Mulţi au fost cei care au încercat să-l înveţe să facă acest lucru, dar Dina nu a reuşit niciodată să înveţe să vorbească, să citească sau să scrie. Comunica scoţând sunete pe care le fac animalele şi a continuat să meargă folosindu-se atât de picioare, cât şi de mâini.
În plus, copilul a preferat să umble dezbrăcat în loc să poarte haine pe el şi refuza mâncarea gătită în detrimentul oaselor, cu care îşi ascuţea dinţii.
I-a fost greu să se integreze printre oameni, însă a reuşt să îşi facă un prieten, tot un copil descoperit în sălbăticie. Erhardt a notat că între ei s-a produs „o stranie legătură de simpatie, iar cel mai mare l-a învăţat mai întâi pe cel mai mic să bea dintr-o ceaşcă‟.
I-a plăcut să fumeze
Unul dintre puţine obiceiuri preluate de Sanichar de la oameni a fost să fumeze. De fapt, mulţi cred că fumatul a fost cauza care l-a îmbolnăvit de tuberculoză. Dina a murit în anul 1895, la vârsta de 29 de ani. Ultimele trei fotografii din galerie îl înfăţişează pe Dina, copil şi adult.
@wikimedia commons, listopedia, instagram
