Mănăstirea Turnu Roşu din inima Transilvaniei – lăcaşul care se arată enoriaşilor în vis
Aşezată într-o zonă pitorească de munte, în apropierea localităţii cu acelaşi nume, din judeţul Sibiu, mănăstirea Turnu Roşu este un lăcaş trecut prin multe transformări de-a lungul anilor. Dărâmată prin anii 1700 la ordinul autorităţilor vremii, apoi reconstruită la 100 de ani distanţă, cu ajutorul a numeroşi credincioşi, mănăstirea a devenit un loc divin şi încărcat de istorie.
Un lăcaş ce a străbătut veacurile
Mănăstirea Turnu Roşu este localizată la o distanţă de 3 km de comună, în apropierea râului Valea Caselor. Ca să ajungi la ea, trebuie să urci pe un drum forestier anevoios. Iarna, când sunt zăpezi mari, este mai greu de ajuns. La origini, era doar o biserică de lemn, construită, cel mai probabil, în secolul al XVII-lea. Drept mărturie stau o simplă cărămidă pe care era înscris anul 1601 şi o scândură de stejar de pe acoperiş, având scobită inscripţia 1661, obiecte găsite după ce lăcaşul a fost dărâmat la ordinul administraţiei habsburgice din Transilvania, în anul 1761. După aproape un secol, pe acelaşi loc se ridică o bisericuţă nouă, care dăinuie şi astăzi. Lăcaşul de o frumuseţe rară şi vechi de două secole este, parcă, o pildă a statorniciei oamenilor cu credinţă, care nu au dat uitării această vatră monahală binecuvântată de Dumnezeu. Comuniştii au încercat să o ascundă de ochii lumii, plantând în jurul ei mai mulţi brazi, însă după căderea regimului aceştia au fost tăiaţi. Pe la începutul anilor '90, la îndemnul preotului Mihai Vrânceanu şi cu ajutorul enoriaşilor din comună, mica biserică a fost pictată şi numită monument istoric. Iar în apropiere se construiesc clădiri anexe pentru călugări.
Biserica nouă, construită din donaţii
În 1994, la mănăstire este numit stareţ părintele Petroniu Tănase. La iniţiativa lui şi cu contribuţia a numeroşi credincioşi din ţară, în 2009 au început lucrările la o nouă biserică, mult mai mare. Şi iată că, după trei ani, se ridică o construcţie înaltă cu trei turle deschise, unică prin arhitectură. Astfel, mănăstirea a căpătat o faţă nouă. Mănăstirea Turnu Roşu poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“, iar în fiecare an, în prima duminică după 15 august, se oficiază o slujbă la care participă preoţi din localităţile învecinate şi numeroşi credincioşi.
Aşezământ încărcat de linişte şi har
Fiind aşezată în mijlocul pădurii, mănăstirea îi atrage ca un magnet pe acei pelerini însetaţi de linişte şi rugăciune. Mulţi îşi găsesc aici vindecarea trupească şi sufletească. Legendele locului spun că unii oameni vin de la sute de kilometri distanţă, după ce lăcaşul le apare în vis. Alte mărturii arată că, odinioară, drumul spre mănăstire era o simplă potecă, greu de parcurs. Cei mai slabi duhovniceşte se întorceau acasă, iar cei care izbuteau să ajungă la bisericuţă aveau parte de o bucurie sufletească imensă.
