Statuile gigantice din Insula Paştelui, învăluite în mister. Cea mai îndepărtată insulă a fost descoperită de Paşte
Insula Paştelui sau Rapa Nui, aşa cum o numesc localnicii, este cunoscută pentru cele aproximativ 900 de statui care o fac unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat, cu o poveste incredibilă.
Insula este situată în Pacificul de Sud, la 3700 km de Chile, stat de care aparţine, şi la 4200 km de Tahiti. A fost descoperită în ziua de Paşti a anului 1722, de navigatori olandezi conduşi de explocatorul Jacob Roggeveen, cu 50 de ani înainte de sosirea navigatorului englez James Cook. Există un singur oraş pe insulă care a fost locuit de o populaţie polineziană, puţin cunoscută. De-a lungul timpului, au apărut multe controverse cu privire la originile Insulei Paştelui şi a statuilor găsite în acest loc îndepărtat.
Cea mai mare sculptură are circa 200 de tone
Figurile umane monolitice sculptate în piatră poartă denumirea de Moai şi pot cântări până la aproape 200 de tone, fiind îngropate adânc în pământ şi acoperite cu pictograme. Par a fi de inspiraţie peruană, datorită asemănării dintre ele şi cele realizate de incaşi. Au fost realizate şi cu cenuşă vulcanică găsită pe vulcanul Rano Raraku, unde 394 dintre statui, în diferite stadii de finalizare, sunt încă vizibile astăzi. Primii Moai aveau o înălţime de 4 m şi cântăreau circa 12 tone, dar pe măsură ce s-a intensificat concurenţa pentru ridicarea celor mai mari şi mai frumoase statui de acest fel, dimensiunea lor a crescut. Cea mai mare dintre acestea este „El Gigante”, situată lângă Cariera Rano Raraku. Are o înălţime de aproximativ 21 m şi undeva între 160 şi 182 de tone, mai mult decât două avioane.
Deşi statuile uriaşe au stat la baza multor conspiraţii, au rămas câteva mistere nenelucidate. Se ştie că au fost construite de colonizatorii polinezieni ai insulei, că au fost sculptate în cea mai mare parte din rocă vulcanică şi lustruite prin frecare cu piatră ponce, dar nu se ştie exact cum au fost transportate de la cariera vulcanică în mai multe locuri de pe insulă, în special în zona locuită.
Cum au fost mutate statuile?
Arheologul american Terry Hunt a explicat modul în care au fost mutate statuile de la cariera vulcanică în perimetrul de 163 km pătraţi unde trăiau triburile. El a descoperit că baza fiecărei statui a fost sculptată pentru a-i permite să se aplece uşor înainte şi a o pune peun pat de buşteni, ceea ce a permis deplasarea acestora. Au fost plasate echipe pe ambele părţi ale unei statui pentru a controla mişcarea de pendulare a acesteia. Echipa din spate oprea statuia când aceasta părea să se răstoarne. În anul 2012, teoria sa a fost dovedită prin mutarea unei statui asemănătoare, de 5 tone, pe o distanţă de 100 m, în 40 de minute, cu ajutorul a numai 18 bărbaţi.
Numărul localnicilor ajunsese la 111 din cauza sclaviei şi bolilor
Toate statuile vizibile acum pe insulă sunt rezultatul eforturilor arheologice recente. Dovezile arheologice indică prezenţa polinezienilor în jurul anului 400 d.Hr., aflaţi sub conducerea lui Hotu Matua. Insularii deţineau şi singura limbă scrisă din Oceania, Rongorongo.
Contactele cu civilizaţia occidentală s-au dovedit dezastruoase pentru populaţia insulară care, din cauza sclaviei şi bolilor, scăzuse la aproximativ 111 până la începutul secolului. După anexarea insulei la Chile, în anul 1888, populaţia a crescut la peste 2 000, deşi mulţi localnici, numiţi rapanui, au decis să se mute în Chile, Tahiti sau America de Nord.
Populaţia Insulei Paştelui a atins apogeul(undeva la peste 10 000 de locuitori), depăşind cu mult capacităţile ecosistemului micii insule. Resursele au devenit rare, iar pădurile de palmieri, odată luxuriante, au fost distruse, curăţate pentru agricultură, iar statuile Moai au fost mutate. Insula Paştelui a devenit, pentru mulţi, o metaforă a dezastrului ecologic. Un muzeu în aer liber prezintă o cultură fascinantă, dar din păcate pierdută. În ciuda acestor schimbări, rapanuii sunt printre cei mai prietenoşi oameni, iar peisajul păstrează încă o parte din frumuseţea lui de altădată, cu craterele sale vulcanice, formaţiunile de lavă, plajele, apa albastră şi siturile arheologice.
Insula are una dintre cele mai lungi piste de aterizare din lume
Deşi este o insulă îndepărtată, găzduieşte una dintre cele mai lungi piste din lume. A fost construită de americani şi finanţată de NASA, ca un potenţial loc de aterizare pentru naveta spaţială Challenger în anii `80.
Unul dintre cele mai bun hoteluri de pe insulă este Hare Noi, situat pe un deal. Are 9 cabane rustice, dar confortabile, cu vedere la Pacific şi conectate prin pasarele din lemn. Sunt realizate aproape în întregime din materialele naturale găsite pe insulă, lemn, roci, stuf ţesut şi ramuri groase pentru a forma balustradele de pe terasele spaţioase.
Vehiculul Hare Noi pentru excursii este un camion cu trei rânduri de scaune. Este o modalitate perfectă de a vedea frumoasa insulă, renumită pentru cei 900 de Moai şi pentru peisajul vulcanic luxuriant.
