Adriana Trandafir: «Din locurile speciale pe unde am umblat, am adus energie pozitivă, o floare şi o reţetă»
Efervescentă, tot timpul pe fugă, mereu între două repetiţii. Adriana Trandafir profită de toate bucuriile pe care viaţa le are de oferit şi se înfruptă din savoarea unei pasiuni pe care puţini i-o cunosc: gătitul. Descoperă mai multe noutăţi din viaţa vedetei în următorul interviu.
Spune-ne ce mai e nou în viaţa ta.
În viaţa mea,întotdeauna apare ceva,care ia locul altui „ceva“,deja învechit. Acum repet pentru premiera spectacolului „Mă mut la tata“,în regia lui Gelu Colceag. Suntem aproape gata şi cu spectacolul „Bădăranii“,de Carlo Goldoni,în regia lui Dan Tudor,găzduit de Teatrul Metropolis,apoi la mine,la Teatrul „Constantin Tănase“,pregătim o piesă în care eu am să fiu Maria Tănase şi sunt deci tare emoţionată. Am luat în serios şi dorinţa de a dărui din ceea ce am învăţat profesional până acum şi am preluat o clasă de actorie la Facultatea Hyperion.
Când ai început această profesie,ai avut vreun idol?
Eu am plecat spre facultate din comuna copilăriei mele,Bascov,aşezată lângă Piteşti,în uniformă de liceu şi cu matricola pe piept,că aşa erau vremurile... Gândul îmi zboară acum către profesoara mea,Leopoldina Bălănuţă,de care mi-e tare dor.
De ce eşti cel mai mândră?
Nu mi-e ruşine să recunosc că,atunci când văd tricolorul românesc,oriunde – aici sau în lume-,am lacrimi în ochi.
Când nu eşti prinsă în iureşul scenic,cum îţi place să te relaxezi?
Am grijă de grădina mea cu flori;îmi place să fiu un „bărbat şi jumătate“,cum se zice,dar redevin fragilă atunci când citesc sau ascult muzică,atunci când scriu sau tricotez cu seriozitatea unui Taur,care ştie totuşi să şi zboare din când în când.
Ştiu din surse sigure că te relaxezi... gătind. Cum te-a cucerit gătitul?
Gătesc de când eram copil. Mama,ştiind că o să plece pentru totdeauna,acolo,undeva,a vrut să mă înveţe în scurtă vreme tot ce trebuia să ştie o femeie ca să ţină pe umeri,pentru o viaţă,o gospodărie. Şi aşa,printre altele,am învăţat să şi gătesc. Dar nu la întâmplare,ci după nişte reguli scrise şi nescrise,păstrate cu sfinţenie.
Ai vreo reţetă moştenită de la bunica şi mama ta,pe care vrei s-o transmiţi mai departe?
Da,căci o mâncare făcută fără suflet este mai distrugătoare decât un război. Am mâncat şi apoi am gătit fel şi fel de reţete adunate din turneele de prin ţară şi,mai ales,de la oameni care sunt gurmanzi ca şi mine şi au o mare fericire atunci când gătesc,invitând prieteni să se bucure împreună,dar şi multe reţete delicioase,din locurile speciale pe unde am umblat. De fiecare dată aduc câte o floare şi o reţetă,alături de energiile pozitive ale locurilor şi,mai ales,ale oamenilor.
