Când trăieşti cu o părticică din altcineva...
Şi-au sfidat sfârşitul. Medicii au făcut adevărate minuni şi le-au dat şansa unei noi vieţi. Cum e să treci printr-un transplant de organe? Cum ţi se schimbă destinul şi percepţia asupra lumii? Am aflat răspunsul de la cei care au trecut prin această experienţă: Amali şi Călin.
O răceală banală a schimbat totul...
Călin Mihai Teodor,fost poliţist,are 44 de ani,locuieşte la Câmpina şi este pensionar pe caz de boală.
În anul 2002,a făcut pariu cu propriile limite şi a înţeles că singura lui şansă la viaţă este transplantul de cord.
Povestea lui începe în primăvara anului 1995,când i-au apărut primele probleme cu inima.
„În urma unei răceli am simţit dureri puternice în spate şi,cum nu reuşeam să le liniştesc,am făcut câteva investigaţii în Câmpina.
De acolo,m-au trimis în Capitală,la Spitalul Fundeni,unde am descoperit că aveam probleme mai grave decât mă aşteptam“,povesteşte Călin.
«Îmi bate în piept inima altui om»
În 2000,Călin a fost diagnosticat cu o insuficienţă cardiacă foarte periculoasă şi i s-a spus că,dacă boala evoluează,trebuie să facă un transplant de inimă.
Cu amuzament,Călin spune că transplantaţii sunt norocoşii care găsesc cheile Raiului atunci când Sfântul Petru le mai pierde
În primă fază,s-a speriat de acest diagnostic şi a sperat că se va trezi din coşmar sau că va putea să ţină boala în frâu cu ajutorul medicamentelor.
Dar n-a fost să fie aşa. După ce a luat în calcul toate variantele,s-a hotărât să facă un pariu cu viaţa şi a acceptat ca în piept să-i bată o nouă inimă.
Soţia a fost alături de Călin pe toată perioada transplantului
„Operaţia a durat mult. Ştiam cât era de complicată şi aş minţi dacă aş spune că nu mi-a fost frică.
Dar chinul mi-a fost încununat de bucuria că nu voi mai suferi,şi până la urmă totul a fost bine.
Respiram fără ajutorul aparatelor şi mă simţeam un om normal,care-şi promitea să profite de toate bucuriile vieţii“.
Călin merge la întreceri sportive
O viaţă în schimbul alteia
Călin nu ştie de la cine are inima,dar se gândeşte adesea la suferinţa părinţilor care au acceptat să doneze o părticică din trupul copilului lor.
„Îmi doresc să-i strâng în braţe şi să le mulţumesc. Pentru că nu pot,aprind mereu câte o lumânare pentru binefăcătorul meu şi pentru ai lui“,mărturiseşte el.
Recuperarea după transplant
După transplant,Călin a fost nevoit să renunţe la serviciu şi să-şi continue tratamentul tot restul vieţii.
Îi este greu cu banii,mai ales că stă cu teama că nu poate să-şi cumpere medicamentele.
Dar îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru orice bucurie pe care i-o scoate în cale.
Călin e implicat şi în acţiuniile Asociaţiei Transplantaţilor.
Aici,se dedică activităţilor sportive sau de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu donarea de organe.
Mama i-a donat un rinichi
La graniţa dintre viaţă şi moarte s-a aflat şi Amali Teodorescu,45 de ani,din comuna Costeşti,judeţul Vâlcea.
Acum 17 ani,ea a beneficiat de un transplant de rinichi,iar cea care i-a donat acest organ a fost chiar propria mamă.
Amali,alături de părinţi
Necazurile ei au început încă din liceu,iar după multe investigaţii verdictul a fost necruţător:trebuia să facă dializă şi transplant,deoarece rinichiul îi era aproape compromis.
Cum în 1983 posibilitatea de a avea acces la una dintre aceste forme de tratament era apropape de neînchipuit,fata a rămas doar cu speranţa într-o minune.
Aceasta a venit în 1989,când Amali a intrat în programul de hemodializă de la Spitalul Fundeni,în aşteptarea unui transplant.
„Pe 15 februarie 1995,s-a făcut transplantul şi mama mi-a dat viaţă pentru a doua oară“,mărturiseşte emoţionată eroina noastră.
Impresii,emoţii,sentimente confuze...
Nu este uşor să te trezeşti peste noapte cu un organ nou în corp.
Amali îşi aminteşte că în primul an avea senzaţia că o să-i cadă:„Îmi ţineam palma pregătită să-l prind“.
O mai face şi acum,după atâta vreme. Uneori,chiar vorbeşte cu rinichiul cel nou.
A renunţat la serviciu şi se bucură de cei dragi,în special de cele două nepoate,de care este foarte mândră.
„După transplant,am fost înconjurată de toată dragostea mamei şi a întregii familii“.
O fostă pacientă cu transplant,pe podium
Şi totuşi,Amali este o învingătoare. Îi ajută pe cei aflaţi în aceeaşi situaţie ca ea şi face multă mişcare.
Amelie (mijloc) a urcat pe podium la Jocurile Europene ale Transplantaţilor şi Dializaţilor
Asemenea lui Călin,a învăţat să răspundă provocărilor soartei. Iar la capitolul acesta,are cu ce să se mândrească.
În acest an,a participat la Jocurile Europene ale Transplantaţilor şi Dializaţilor,unde a luat medalia de aur,la proba de darts şi cea de argint,la aruncarea discului.
