Ce voiai să fii şi ce ai devenit când ai crescut?
Cântăreaţă, doctoriţă, gimnastă, actriţă sunt câteva dintre răspunsurile pe care majoritatea fetiţelor le dau la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare“?
La cariera de gimnastă am visat şi eu,până când am ajuns în clasa I şi am considerat că şcoala este mai importantă şi am renunţat. Mi s-a spulberat repede şi al doilea vis,cel de balerină,căci mă mişcam un pic mai graţios decât un elefant. Iar visul care a prins contur şi a devenit realitate a fost cel din liceu,de a deveni jurnalistă. Am întrebat şi câteva dintre cititoarele noastre dacă li s-au îndeplinit sau nu dorinţele din copilărie,referitoare la carieră.
Ana-Maria are afacerea ei,aşa cum îşi dorea
Când era mică,Ana-Maria Zamfir (26 de ani,din Bucureşti) spunea mereu că vrea să fie ca mama ei,adică economist şi mai ales şef,ceea ce în mare parte a şi devenit. A absolvit Academia de Studii Economice,apoi a început să lucreze într-o companie,în domeniul cercetării de piaţă.
„Lucram foarte mult,într-un ritm intens,chiar şi 20 de ore pe zi. Apoi a apărut copilul în viaţa mea şi am ajuns la concluzia că nu mai vreau să continui aşa“,povesteşte Ana-Maria.
Băieţelul ei,Vlad-Gabriel,în vârstă de 2 ani,este cel care a determinat-o să-şi schimbe cursul carierei. Şi să se reîntoarcă la visul din copilărie. Căci pe când Vlad avea cinci luni,Ana-Maria a mers la un salon de înfrumuseţare,însă copilul plângea şi nu o lăsa să se bucure de răsfăţ. Noroc cu o angajată care avea puţin timp liber şi care a avut grijă de acesta. Aşa i-a venit idea înfiinţării unui salon de înfrumuseţare pentru mămici.
„Anul acesta,în septembrie,am deschis un salon care are un spaţiu separat,dedicat doar copiilor,cu multe jucării. Avem şi personal pregătit care să aibă grijă de copiii clientelor“,spune tânăra. Aşadar,la 26 de ani,i s-a îndeplinit visul de a deveni şef,deşi,continuă ea,„îmi place să mă consider ca un membru din familie pentru fetele din echipa mea“.
Pentru Ştefania,visul de fi judecător a rămas în copilărie
„Când mă gândesc la copilărie şi la ce visam că voi deveni,în ceea ce priveşte cariera,inevitabil încep să zâmbesc“,îşi începe Ştefania Doloiu (22 de ani),din Bucureşti,povestea. „Îmi amintesc că niciodată nu mi-am dorit să devin doctoriţă,ca majoritatea fetiţelor de vârsta mea,ci voiam să devin judecătoare“,continuă ea. Însă prin clasa a IV-a a început să ţeasă alt drum.
„La şcoală am început să studiez materii noi,printre care istoria şi geografia. Ştiam deja o mulţime de povestiri istorice datorită bunicului meu care nu contenea să ne povestească,mie şi fratelui meu,tot felul de întâmplări. Odată ce am început să studiez istoria şi la şcoală, m-am îndrăgostit iremediabil de această materie“,mărturiseşte Ştefania. Şi şi-a spus că va lucra într-un muzeu,fapt pe care nimeni nu-l prea lua în seamă,însă ea a continuat să-şi alimenteze dragostea pentru istorie şi a învăţat tot mai mult această materie.
„Am intrat la liceu,am mers la olimpiada de istorie,am terminat liceul şi... am mers la facultatea de istorie,deşi am fost apostrofată că nu e bine ce fac pentru că nu este o profesie bănoasă. Însă pentru Ştefania a contat mai mult să facă ceea ce îi place,chiar dacă anumite voci,bine sau rău intenţionate,au încercat să o întoarcă din drum. Astfel,în 2014 a absolvit facultatea,ia acum lucrează într-un muzeu. „E un sentiment minunat să faci ceva cu pasiune,unde monotonia nu poate pătrunde. Cred cu tărie că numai noi ştim ce ne dorim şi ceea ce vrem şi trebuie să perseverăm,orice ar fi!“,încheie tânăra.
În viaţă,trebuie să faci ce-ţi place
Nici pentru Mihaela Codirlă (28 de ani,din Bucureşti) visul din copilărie,cel de a deveni medic,nu a devenit realitate. Şi nu din cauză că nu ar fi pornit pe acest drum,ci pentru că pe parcurs şi-a dat seama că-i place foarte mult să scrie,să comunice cu oamenii şi că este un spirit creativ.
„Astfel,în clasa XII-a,când am terminat liceul,un profil real,m-am lăsat purtată de ceea ce îmi spunea inima şi,deşi eram pregătită să dau la Facultatea de Medicină,am ales Jurnalismul“,spune Mihaela. Şi nu regretă alegerea făcută,căci este foarte important ca în viaţă „să faci întotdeauna ceea ce îţi place“.
