Curajul, la genul feminin
Dacă pentru cele mai multe dintre noi maratonul înseamnă alergătura de fiecare zi, cu răsuflarea tăiată, între casă, serviciu şi şcoala copiilor, pentru Mariana Alexandru, din Râşnov, este o şansă de a se depăşi pe sine şi de a fi mereu învingătoare.
La 24 de ani,fetele sunt preocupate de ultimele tendinţe în modă sau de distracţii banale.
Mariana Alexandru visează să câştige un maraton de 70 km.
Privindu-i silueta delicată,nici n-ai bănui că ascunde o voinţă de oţel şi o determinare pe care rar mi-a fost dat să le întâlnesc.
Toate acestea,pentru a-şi îndeplini marele său vis.
Riscuri asumate şi aproape... mortale
Pasiunea ei pentru sport a început pe la 11 ani,când s-a înscris în echipa de handbal a şcolii în care învăţa,apoi a trecut la baschet,iar în facultate s-a îndreptat spre alpinism.
O întreb dacă pe munte a simţit vreodată moartea trecând pe lângă ea.
Îmi povesteşte cum a urcat pe Munţii Făgăraş şi,ajunsă pe creastă,a alunecat pe o pantă de 1.000 m de zăpadă.
Norocul ei a fost că s-a agăţat într-un element de prindere.
„În fracţiunea de secundă în care te prăbuşeşti în gol,îţi aminteşti tot ce-ai învăţat la orele de antrenament. Nu te gândeşti la moarte,ci la cum să supravieţuieşti.“
La maratonul de 90 km
Maratonul,ca stil de viaţă
În 2010,Mariana descoperea maratonul şi,odată cu el,o altă dimensiune a competiţiilor şi a rezistenţei fizice.
Seninătatea cu care-ţi povesteşte despre un maraton de 40 km te face să crezi că şi tu ai putea încerca să parcurgi distanţa,chiar de a doua zi.
Apoi,îţi aminteşte de praguri de durere inimaginabilă,de antrenamente şi riscuri,pe care tu,un om obişnuit,nici nu le bănuieşti.
Abia atunci înţelegi că ai în faţă o femeie pentru care curajul este un stil de viaţă.
O femeie care ştie să cucerească un munte
Prima limită depăşită
Tot în 2010,Mariana a luat startul la primul ei maraton,desfăşurat în Munţii Ciucaş.
„Am plecat în cursă neantrenată,aproape inconştientă de ce mă aştepta.
După 20 km,aveam crampe musculare îngrozitoare.
Durerea era atât de mare,încât am fost pe punctul de a renunţa.
Dar ambiţia mea nebunească de a urca pe podium m-a ridicat şi m-a făcut să alerg până la final.
Ce înseamnă victoria...
Pentru cei care aleargă într-un maraton,importanţi nu sunt banii,valoarea materială a premiului,la care oricare dintre noi s-ar gândi,ci depăşirea propriilor limite.
Să treacă peste acele graniţe ale voinţei. Să fie cel sau cea mai bună! Victoria lor se numără în kilometri parcurşi în alergare sau în înălţimea unui munte escaladat.
90 km,28 de ore,o învingătoare
Anul trecut,eroina noastră participa în Munţii Bucegi la cel mai lung maraton. Unul de 90 km prin munţi,pe cărări abrupte şi teren accidentat.
„Veneam după sesiunea de examene de la facultate şi eram,din nou,neantrenată. Noaptea aceea de alergat pe munte mi-a pus la încercare toate limitele.
Tot ce-mi doream era să dorm mult. Însă mai puternică a fost dorinţa de a alerga până la capăt şi de a termina printre primii“,îşi aminteşte Mariana.
Fac o socoteală simplă şi-mi dau seama că a plecat de la start cam pe la ora 8 şi a ajuns a doua zi,pe la 12. Asta înseamnă 28 de ore,90 km. O învingătoare!
Cu gândul la următoarea competiţie
Acum Mariana se gândeşte la următorul maraton,unul de 70 km,care se va desfăşura pe Transfăgărăşan şi are un scop caritabil.
Fiind singura femeie dintre cei 10 maratonişti care vor alerga la această competiţie,Mariana va strânge fonduri pentru Pădurea Copiilor,un proiect prin care Fundaţia Viitor Plus plantează câte un copăcel pentru fiecare nou-născut din România.
„Am ales Pădurea Copiilor,deoarece iubesc şi respect natura şi copiii. De asemenea,mi s-a părut foarte interesant acest proiect în care se strâng fonduri pentru plantarea copacilor în zonele din România. Ştiu că va fi foarte greu,dar voi face tot ce pot ca să câştig.”
