Ei au renunţat la viaţa de oraş

Oare ai putea renunţa la un apartament modern şi o viaţă confortabilă pentru a le oferi copiilor tăi o viaţă aproape de natură? Ei bine, da! Există familii care fac acest pas.

Te trezeşti dimineaţa,pregăteşti micul dejun şi când deschizi geamul,simţi aroma merelor coapte şi aerul proaspăt al muntelui din apropiere. Până la serviciu faci 10 minute pe jos,aşa că nu-ţi faci griji şi-ţi bei cafeaua în tihnă.

Copiii mănâncă pe fugă şi se grăbesc să se zbenguie în curte. O imagine de Paradis,nu? Cam aşa arată fiecare dimineaţă din viaţa Mariei,a lui Mircea R. şi a celor trei copii ai lor:Ana,Ecaterina şi Ioan. Dar povestea lor are un început nu aşa de „tihnit“.

Pe băncile facultăţii

Maria şi Mircea sunt un cuplu ca oricare altul. S-au cunoscut pe culoarele Facultăţii de Medicină din Bucureşti,când erau amândoi abia nişte boboci. A fost dragoste la prima vedere,mai ales că amândoi se distingeau de colegii lor printr-o sensibilitate şi o discreţie aparte. Nu a trecut mult şi şi-au dat seama că sunt făcuţi unul pentru celălalt.

Emoţiile examenelor,cu Ana

S-au căsătorit într-un ianuarie friguros,în 1999,şi la scurt timp Maria a rămas însărcinată cu primul copil. Sarcina şi examenele de sfârşit de an de Medicină mergeau ca pe roate. În septembrie 2000,s-a născut Ana.

Dacă alte mămici se bucurau de cei doi ani de concediu de maternitate,ei bine,Maria şi Mircea împărţeau în mod egal schimbatul scutecelor şi trezitul în toiul nopţii cu alergatul la cursuri şi la examene.

Încă o fată şi un băiat

La 3 ani distanţă,între alte examene,de licenţă şi de rezidenţiat,a apărut a doua dulceaţă cu ochi albaştri şi gropiţe,Ecaterina,Rini cum o alintă toţi. Chiar dacă de data asta Maria a reuşit să-şi ia concediu de maternitate,nu a luat pauză.

După primele luni,a început să înveţe pentru examenele de rezidenţiat,pe care le-a şi luat. Au urmat cei doi ani de studii. Au trecut câţiva ani,mai bine zis vreo trei,şi la ce s-au gândit Maria şi Mircea:„Ce-ar fi să facem şi un băiat?!”. Aşa a apărut în ianuarie 2008 mezinul familiei,Ioan,alintat de toţi Ionică.

Ce înseamnă viaţa de oraş

Stăteau toţi cinci într-un apartament de bloc,dintr-un cartier bucureştean,iar fiecare ieşire în parc sau în oraş era o provocare. În plus,Maria se angajase ca medic de familie la o clinică apreciată,Mircea era medic pe ambulanţă. Şi totuşi nu erau mulţumiţi. Viaţa lor era un maraton în fiecare zi.

"Ce-ar fi să ne mutăm... la ţară?"

Cu câţiva ani în urmă,Maria şi Mircea au primit moştenire o casă modestă în comuna Morţeni din judeţul Dâmboviţa. De atunci,au făcut eforturi ca în fiecare vară să-şi petreacă vacanţa acolo.

Ce este mai frumos pentru un copil decât să alerge fără frică,să se caţere prin toţi pomii şi să studieze îndeaproape bobocii de raţă sau puişorii de găină? Şi într-o dimineaţa,pe când îşi savurau cafeaua în curte,Maria şi Mircea s-au decis:„Ce-ar fi să ne mutăm aici?”

Gândul a devenit realitate

Şi în această vară,au lăsat toţi cinci viaţa din Bucureşti pe cea de la ţară. „Fericirea pe care o vedeam pe chipul copiilor noştri ori de câte ori ajungeam acolo ne-a dat ideea de a ne muta,ne povesteşte Mircea. Nici nu a fost nevoie să punem prea mult în balanţă viaţa din Bucureşti cu cea de aici. Aici e zonă de munte şi,cum deschizi fereastra,vezi muntele şi auzi susurul izvoarelor. La Bucureşti nici nu mai deschizi fereastra. Ici-colo câte un petic de verdeaţă.”

Şi cariera,şcoala,grădiniţa?

Sunt medici de familie în comună,iar copiii vor merge la şcoala de aici. Casa în care stau nu este foarte mare,dar îşi fac deja planuri să facă ceva îmbunătăţiri în viitorul apropiat.

La anul,vor să facă totul ca la carte,să mai planteze nişte pomi fructiferi,într-un cuvânt vor o gospodărie adevărată. Cum ar fi ca Ionică să aibă o copilărie fără un cireş în care să se caţere? Important este că,în acest loc,cei cinci şi-au găsit colţul lor de rai.