File din povestea unei profesoare de suflete

„Şlefuieşte“ destinele copiilor săraci, pe care îi ajută să meargă la şcoală sau la grădiniţă, are grijă de ce se întâmplă în instituţia în care predă, este mamă şi o femeie cu o voinţă de fier. Pe scurt, ea este Mihaela Mariana Popoiu (48 de ani), directoare la Şcoala Gimnazială Tărlungeni, din judeţul Braşov.

Dacă ar exista un premiu la categoria „omul care le face pe toate”,Mihaela ar fi un candidat cu multe şanse de câştig. Îi place să predea şi să fie în mijlocul copiilor şi,mai ales,să aibă elevi preocupaţi de carte şi cu rezultate bune. Nu-i muncă uşoară,pentru că cei mici provin din familii cu o stare financiară precară şi deseori n-au cu ce se încălţa sau îmbrăca pentru a ajunge la şcoală. Toate acestea nu stau în calea Mihaelei,care face pe şoferul atunci când e nevoie,cunoaşte problemele de acasă ale elevilor şi le cere ajutorul oamenilor cu suflet mare pentru a le procura cele necesare ca să înveţe. Dar hai s-o luăm de la capăt!

Un vis devenit realitate

Mihaela şi-a dorit de mică să fie profesoară. Îi plăcea să le predea lecţii celorlalţi copii şi să-i noteze în funcţie de performanţă. Când a crescut,părinţii voiau s-o dea la un liceu cu profil real,de matematică sau fizică,dar ea a ţinut musai să ajungă la filologie şi le-a spus că va rămâne repetentă un an dacă nu i se împlineşte visul. Zis şi făcut,iar ce avea să urmeze n-a fost greu de imaginat. A ajuns la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti şi a dat peste dascăli de mare valoare,caractere deosebite care aveau s-o motiveze să-şi îndeplinească visul.

Directoare din curiozitate

După ce şi-a terminat studiile,Mihaela a ajuns profesor titular la şcoala din Tărlungeni. Întâmplarea a făcut ca directorul de atunci să demisioneze şi i s-a propus să preia postul. „Am acceptat mai mult din curiozitate,dar ulterior a început greul. Şcoala avea multe probleme:copiii,majoritatea de etnie romă,n-aveau cu ce să ajungă la şcoală,grupurile sanitare în curte erau sub forma unor gropi,sobele de teracotă erau crăpate şi geamurile sparte. Au fost momente în care m-am simţit complet neajutorată“,spune ea.

Soluţii pentru familiile defavorizate

Dar nu s-a lăsat doborâtă de probleme. Cu ajutorul celorlalte cadre didactice şi al viceprimarului,Mihaela a pus la punct un plan de a remedia lucrurile. În fiecare an,a renovat câte o clădire şi a depus un efort deosebit,având în vedere că are în grijă patru şcoli şi acelaşi număr de grădiniţe. Cu ajutorul Inspectoratului Şcolar Judeţean Braşov,ea a accesat fonduri europene şis-a afiliat proiectelor dedicate comunităţilor de romi.

„Pot spune cu mâna pe inimă că ce am făcut se numeşte apostolat şi l-am făcut cu mult voluntariat,cu bani puţini,fiind conştienţi că suntem singura şansă pentru aceşti copii”,mărturiseşte ea.

Fiecare zi,o nouă provocare...

Problemele comunităţii în care predă Mihaela sunt foarte solicitante.„O femeie profesor şi director trebuie să aibă mereu timp pentru copii,să nu te uiţi la ceas că s-a făcut după-amiază şi ţi s-a terminat programul. Ziua de lucru se termină când mai reduci din treburile acelei zile. Şi când pleci spre casă şi te opreşte un părinte care n-are haine pentru copil,cauţi să găseşti soluţii chiar dacă e noapte şi deranjezi pe toată lumea“,povesteşte doamna directoare.

Micile bucurii care o motivează

Mihaela se mândreşte când copiii reuşesc în viaţă. Inspectoarea responsabilă de şcolarizarea romilor din judeţ este un astfel de exemplu,deoarece a crescut chiar sub ochii ei. „De câte ori mi-a fost greu în viaţă,şi au fost destule momente,mi-am amintit de clipa în care am găsit copii dormind într-un culcuş în pământ,la minus 20 de grade,şi de mama lor care plângea şi era disperată. Este o lecţie de viaţă inestimabilă”,mărturiseşte ea.

Un mic gând de încheiere

Cadrele didactice,aşa cum e Mihaela,care predau în şcoli precum cea de la Tărlungeni,sunt oameni speciali,dăruiţi de Dumnezeu acolo unde e nevoie de ei. Aceştia înţeleg că,atunci când te dedici unei cauze,nu lucrezi cu jumătăţi de măsură. Ar fi bine ca,din când în când,să ne amintim că,datorită lor lumea chiar poate să fie mai bună.

Ce spun cei din jur despre ea  Camelia Găman,  educatoare

„Doamna directoare este o femeie foarte dinamică şi optimistă. Trece cu uşurinţă de la o şedinţă la Inspectoratul Şcolar,unde trebuie să fie serioasă,la vizite în comunitate,unde,cu tact şi gentileţe,ascultă şi încearcă să rezolve problemele copiilor.“

 Lăcrămioara Ionescu,  părinte „Doamna directoare este o femeie foarte bună şi foarte înţelegătoare de fiecare dată când avem o problemă. Putem apela la ea cu orice lucru şi ştim sigur că ne va ajuta aşa cum a făcut întotdeauna.“