Margaret Thatcher, „Doama de fier“ a politicii: „Înfrângere? Nu cunosc însemnătatea acestui cuvânt!“
Toată lumea cunoaşte moştenirea politică a legendarei femei premier, politiciana care a condus cu o mână fermă guvernul Marii Britanii între anii 1979 şi 1990 şi pe care Regina Elisabeta a II-a a tratat-o de la egal la egal.
Mult mai puţini cunosc detalii despre originea şi despre parcursul în viaţă al premierului conservator, dar şi despre culisele existenţei ei, în care a încercat să împace rolul de lider politic mondial cu cel de so ţie şi mamă implicată. Până la urmă, locul ei în istorie este binemeritat, căci vorbim despre prima femeie aleasă în funcţia de prim-ministru şi lider al unui partid politic major în Anglia, precum şi primul premier britanic ales în funcţia aceasta de trei ori consecutiv. N-am exagera dacă am spune că Margaret Thatcher a fost varianta feminină a măreţului şi aprigului premier britanic Winston Churchill.
I s-a inoculat simţul datoriei de mică
Născută Margaret Hilda Roberts pe 13 octombrie 1925, în localitatea Grantham, din estul Angliei, viitorul premier a fost fata cea mică a lui Al - fred şi a lui Beatrice Roberts, proprietarii unui mic magazin alimentar. Graţie tatălui ei, o figură proeminentă în acel mic orăşel, simpatizant al partidului conservator, lui Margaret i s-a inoculat simţul datoriei, corectitudinii şi al bunei organizări. Unii biografi ai cu - noscutului premier susţin că aceasta era destul de conştientă de faptul că provine din clasa muncitoare şi nu şi-a uitat niciodată rădăcinile, deşi avea să obţină o diplomă în avocatură, care s-o ridice pe scara socială.
Şi chiar şi-atunci când a ajuns pe culmile succesului, şi-a îmbogăţit garderoba şi-a ajuns să poarte perle, lucruri pe care le-a făcut ca să se integreze, Margaret ştia foarte bine că era judecată tot prin prisma originii ei. Cum era de aşteptat, Margaret a fost o elevă silitoare, urmând cursurile şcolii de fete din Kesteven şi, apoi, începând cu 1944, pe cele ale Colegiului Somerville din Oxford, unde a studiat chimia.
De la cercetător în chimie la avocat
Thatcher avea să-şi înceapă cariera profesională ca cercetător chimist (schimbând mai târziu macazul spre avocatură), ajutând, printre altele, la producerea metodelor de păstrare a îngheţatei. Chiar şi-aşa, tânăra chimistă era atrasă inexplicabil de politică, iar în 1950 a candidat pentru prima oară pentru Parlament pe listele partidul conservator, însă n-a reuşit să fie aleasă. Căsătorită în anul 1951 cu prosperul om de afaceri Denis Thatcher, Margaret i-a născut doi ani mai târziu pe gemenii Mark şi Carol, studiind, printre picături, şi pentru examenul de avocat.
Copilul preferat, abonat la apariţii tabloide
Copilul ei preferat, Mark Thatcher, a avut peste ani partea lui de scandaluri în presa tabloidă britanică, ca urmare a afacerilor lui dubioase, dar şi a mariajului presărat cu acuzaţii de infidelitate din partea soţiei americance, Diane Burgdorf. În 2004, cei doi au divorţat, Mark fiind acum la a doua căsnicie. Ei bine, din acest mariaj agitat au rezultat doi copii, singurii nepoţi ai defunctei politiciene: Michael, de 31 de ani, şi Amanda, de 27 de ani. Revenind la începuturile lui Margaret, este de la sine înţeles că viitorul premier a suferit din cauza prejudecăţilor legate de menirea unei femei.
Aproape că a renunţat la politică
Eforturile ei de a-şi înscrie candidatura pe lista conservatorilor s-a lovit de preconcepţia că locul femeii este acasă sau, şi mai exact, în bucătărie, iar acest lucru aproape c-a făcut-o pe Margaret să renunţe. Asta dacă ambiţia şi consecvenţa ei n-ar fi fost atât de mari… Într-un final, în 1959, Margaret a reuşit să-şi câştige locul în Parlamentul britanic, iar de-aici, parcursul ei a fost doar unul ascendent. După 20 de ani în care a câştigat experienţă şi-n care s-a impus ca lider al conservatorilor, Margaret a ajuns pe o culme la care nici ea nu îndrăznea să viseze, declarând următoarele, când a intrat în politică: „N-o să trăiesc să văd o femeie premier!“. În mod ironic, vorbele i-au fost contrazise chiar de steaua ei politică atunci când, în 1979, după ce conservatorii au câştigat alegerile, aceasta a fost propusă pentru fotoliul de premier.
„Înfrângere? Nu cunosc însemnătatea acestui cuvânt“
Dacă Margaret a fost sau nu un premier bun, dacă politicile implementate de ea au fost sau nu pe gustul britanicilor, îi lăsăm pe politologi s-o hotărască. Trebuie luat în considerare că oamenii puternici şi hotărâţi nu sunt iubiţi de toată lumea, iar apriga Margaret şi-a asumat asta. „Dacă-ţi propui să fii plăcut, nu vei obţine nimic. Înfrângere? Nu cunosc însemnătatea acestui cuvânt“, spunea cea care a fost, odată, una dintre cele mai puternice femei din lume, dacă nu chiar cea mai puternică. „Doamna de fier“ a crezut asta până în momentul în care a demisionat din această poziţie, pe 22 noiembrie 1990.
De pe scena politică, acasă, izolată
Începutul anilor 2000 a coincis cu degradarea stării de sănătate a lui Margaret, după ce fostul premier a suferit o serie de accidente vasculare minore. A contat şi marea ei pierdere personală, decesul în anul 2003 al celui care i-a fost alături mai mult de 50 de ani, soţul, stâlpul şi prietenul ei, Denis Thatcher. În 2011, din cauza problemelor cu memoria cauzate de accidentele vasculare suferite în anii precedenţi, Margaret s-a retras din lumina reflectoarelor, alegând să trăiască aproape izolată în casa ei din cartierul londonez Belgravia. Margaret Thatcher a murit pe 8 aprilie 2013, la vârsta de 87 de ani, supravieţuindu-i cei doi gemeni ai ei, Carol şi Mark, şi nepoţii săi americani, Amanda şi Michael Thatcher. Dar şi legenda celei mai puternice femei din lume…
FOTO Profimedia
