O familie pentru cei fără familie

Pe frumoasa vale a Oituzului, în satul Hârja, o fundaţie britanică are un proiect îndrăzneţ şi unic în România: să asigure un cămin pe termen lung şi un viitor mai bun unor copii orfani sau proveniţi din familii nevoiaşe.

Când am ajuns la Hârja,am ştiut care-i casa pe care o caut:aceea cu mulţi copii la poartă. Mă aşteptau nerăbdători,şi,când am coborât din maşină,m-au înconjurat,vorbind toţi în acelaşi timp. Prâslea se agăţase de mine şi întinsese mânuţele să-l iau în braţe.

Am avut senzaţia că am ajuns la căsuţa piticilor:paturile acoperite cu cuverturi imprimate cu personaje din desene animate,multe jucării şi tablouri vesele pe pereţi. M-au trezit din atmosfera de basm computerele de pe birouri.

Un loc devenit acasă

Cei care au iniţiat programul au vrut ca aceşti copii să se simtă ca într-o familie,unde să poată rămâne şi după ce împlinesc 18 ani sau după ce se căsătoresc,până vor avea o casă a lor. Au cumpărat un teren şi au construit o căsuţă,pe care au numit-o „Constantin Brâncuşi”.

Când a devenit neîncăpătoare,au mai ridicat una alături,casa „George Enescu”. Şi apoi încă una în satul alăturat,care a primit numele lui Dinu Lipatti. Ne-aşezăm,cu mic,cu mare,la masa din curte şi o rog pe Eugenia Apostol,asistent social,să-mi povestească mai multe despre acest proiect.

„Avem două maşini care ne ajută să ducem copiii în excursii şi în tabere. Anul ăsta au fost la Praid şi Târgu Secuiesc,acum doi ani,la mare. Primii copii care au venit la Hârja când aveau doar câteva luni sunt acum la liceu şi ajută în gospodărie. Proiectul a fost gândit astfel ca atunci când cel mai mic dintre copiii cu care am pornit iniţial va termina şcoala şi va putea lucra,noi să plecăm şi ei să preia treburile casei,dacă vor. Pot să-şi întemeieze şi o familie. Sperăm să facă şi facultate,noi o să-i sprijinim cu tot ce este nevoie. Proiectul este sponsorizat în întregime de englezi şi până acum 6 ani au fost doar manageri britanici. Beti Grigoraş este primul manager român şi toată lumea este foarte mulţumită de ea:şi copiii,şi personalul,şi englezii”,ne spune Eugenia Apostol.

Prezentul care construieşte viitorul

Întrerupem poveştile pentru că toată lumea se pregăteşte de petrecere:este ziua lui Marius,unul dintre primii copii veniţi la Hârja. Doamna Grigoraş,Beti,cum îi spun copiii,a adus un tort imens,în formă de teren de fotbal. Bănuiesc că Marius este un fan al acestui sport.

Până este totul gata,Beti continuă să-mi povestească:„Am gândit în perspectivă. Am început să cumpărăm câte o casă,să facem pensiuni,îi învăţăm pe copii să se ocupe de turişti. Cunosc locurile,vorbesc engleza majoritatea dintre ei,pot fi ghizi. Am cumpărat fâneţe,terenuri,să putem să le dăm zestre celor care vor să rămână aici. Copiii consideră că aici este casa lor“.

Unde vor merge când vor fi mari?

„Vrem să-i creştem în spirit de familie,cu demnitate,fără să aibă complexe“,spune Beti Grigoraş. „Sunt trataţi cu dragoste. Bineînţeles că sunt şi conflicte,adolescenţii sunt mai dificili,dar trecem şi peste asta. Nu există zi în care să nu mă gândesc cât de mult au pierdut în viaţă fără dragostea mamei şi a tatălui,de aceea îmi este mai uşor să-i iert când greşesc. Când vin Sărbătorile,mă gândesc unde or să meargă ei în vizită când vor creşte mari. Şi undeva,într-un colţ al sufletului,sper că aici...”.

Primii "învingători"

15 ani. Este de la 7 ani aici iar acum este în clasa a IX-a la Liceul de Arte la Bacău. A terminat Şcoala de Muzică la canto şi pian şi vrea să facă design vestimentar. Are o surioară mai mică,tot aici.

are 16 ani şi este elevă la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Bacău,la profilul turism şi alimentaţie publică. Este maestră la aşezatul mesei. Ar vrea să facă facultatea de turism şi să se întoarcă să lucreze aici.

este în Ultimul an la Liceul de Chimie din Oneşti,secţia ecologie. A luat locul III pe ţară la proiecte de mediu. Pictează,ar vrea să lucreze în domeniul telefoniei mobile.