Povestea cuplului de comedianţi Stan şi Bran. Câte kilograme avea Bran şi ce a făcut Stan după moartea partenerului său
În industria cinematografică nu este un lucru neobişnuit ca prietenia să se extindă dincolo de ecran. Însă nu există nicio legătură la fel de autentică, precum a fost cea care s-a întins pe parcursul celor 23 de lungmetraje, 32 de scurtmetraje mute, 40 de scurmetraje şi alte producţii. Vorbim despre unicii Laurel şi Hardy, cunoscuţi ca Stan şi Bran, adevăraţii reprezentanţi ai Epocii de Aur a Comediei.
Chiar de la primele lor apariţii împreună, în „Duck Soup‟ şi „Slipping Wives‟, lansate în anul 1927, Stan Laurel şi Oliver „Babe‟ Hardy au dat dovadă de o chimie comică excelentă. Colaborarea lor a depăşit 20 de ani, cei doi formând unul dintre cele mai celebre cupluri de comedianţi din toate timpurile.
Laurel şi Hardy erau prieteni în viaţa reală şi parteneri mai mult decât potriviţi în faţa camerelor de filmare. Petrecând aproape o viaţă împreună, moartea lui Hardy l-a afectat atât de tare pe Luarel, încât nici la înmormântarea acestuia nu a fost. Imediat după tragicul eveniment, Laurel a luat câteva decizii, care i-au schimbat viaţa.
Englezul Stan a lucrat cu Charlie Chaplin
S-ar părea că cei doi comedianţi ar fi fost destinaţi să atingă culmile succesului împreună, căci soarta a fost cea care i-a adus pe cei doi laolaltă şi le-a pregătit drumul spre apogeu. Începuturile lor în cinematografie au fost foarte diferite. Arthur Stanley Jefferson s-a născut în anul 1890, iar la începutul anilor 1900, a lucrat într-o sală de muzică din Anglia, unde şi-a dezvoltat abilităţile de teatru şi de pantomimă. Mai târziu, a lucrat cu echipa lui Charlie Chaplin, în trupa de actori de comedie a impresarului Fred Karno. Când „Armata lui Fred Karno‟, în 1912, a decis să se mute în Statele Unite şi să-şi continue cariera în actorie, Stan i-a urmat pe drumul gloriei.
Americanul Hardy, managerul care era şi vânzător de bilete
Norvell Hardy, fiul veteranului de război Oliver Hardy, s-a născut în Harlem, Georgia, în 1892. Norvell avea şi el înclinaţie spre muzică şi teatru, iar la un moment dat ajunsese să le facă pe toate, ca manager independent la cinematograful din Milledgeville. El era vânzătorul de bilete, proiecţionistul, portarul şi administratorul propriu-zis al localului. Era anul 1910, iar Hardy avea doar 18 ani. În 1913, simţind că poate să facă o treabă mai bună decât actorii din filmele pe care le proiecta pe ecran, a renunţat la tot şi s-a mutat în Florida, pentru a-şi urma visul de a deveni actor.
În oraşul Jacksonville, Florida, loc de adunare pentru mulţi actori, Hardy lucra nopţile ca solist în spectacolele de cabarat, iar în timpul zilei, se angajase la compania americană de producţie cinematografică, Lubin Manufacturing Company. Din 1896 până în 1916, filmele Lubin au fost reperul pentru producţia de filme mute din Florida. Cu toate acestea, în 1914, Hardy şi-a luat pauză, ca să joace în primul său film, „Outwitting Dad‟, cu numele Oliver N. Hardy, ca tribut adus tatălui său.
Numele a rămas în filmele sale viitoare, deşi în unele dintre scurtmetrajele sale a fost supranumit „Babe Hardy” sau „Micul Hardy‟ - la noi a primit apelativul Bran – o poreclă câştigată în copilăria sa. Îl ajuta şi aspectul fizic, fiind masiv, simpatic, dar dolofan, cântărind peste 130 de kilograme la înălţimea de aproximatv 185 de centimetri şi având o faţă de bebeluş morocănos.
În perioada cuprinsă între 1914 şi 1916, Hardy a realizat 177 de scurtmetraje, ca Babe, sub protecţia Vim Comedy Company. Un an mai târziu, în 1917, după prăbuşirea industriei cinematografice din Florida, s-a mutat la Los Angeles, unde a lucrat mai mulţi ani ca freelancer pentru unele studiouri notabile de la Hollywood, uneori chiar lucrând ca un imitator a lui Charlie Chaplin.
Când Hardy a sosit în Los Angeles în 1917, destinul său s-a intersectat cu cel al tânărului comediant britanic, astfel că au fost angajaţi să lucreze împreună în comedia mută, numită „The Lucky Dog‟, lansată în 1921. În timpul filmărilor, ei au avut o relaţia colegială.
La scurt timp după aceea, Stan a semnat cu Hal Roach Studio, cu intenţia de a scrie şi de a regiza filme, crezând că talentul său se află în spatele camerei. Printre puţinele producţii regizate de el a fost „Yes, Yes, Nanette‟ din 1926, pentru care a regizat şi Hardy. La acea vreme, Hardy era angajat de studio şi juca în unele dintre filmele produse de Hal Roach Studio, cum ar fi „Wizard of OZ‟ din 1925.
Un accident casnic i-a legat pentru totdeauna
În acelaşi an, Hardy trebuia să apară şi în filmul „Get ‘Em Young‟, însă, în mod ciudat, a suferit un accident casnic bizar, în timp ce gătea o friptură de miel. Stan a fost considerat soluţia la problema neaşteaptată. Astfel, acesta a apărut din nou în faţa ecranelor, jucând rolul principal, şi nu în spatele camerei. Interpretarea incredibilă l-a determinat pe directorul studio-ului, Leo McCarey, să îi ofere un alt rol, în acelaşi an, în producţia „45 Minutes from Hollywood‟, alături de Hardy. McCarey a observat că cei doi aveau un simţ al umorului similar şi a început să îi distrubuie mai des. Era începutul unei aventuri de peste două decenii de filme jucate împreună.
Dacă nu ar fi fost acel accident pe care Oliver l-a suferit în timp ce gătea, posibil ca Stan să nu fi revenit niciodată la actorie, iar chimia care a rezultat din asocierea lor să nu se fi produs niciodată. Personalităţile lor erau complet opuse, Stan era organizatorul şi creativul cuplului, iar Oliver era liniştit, rezervat şi cu încredere deplină în prietenul său şi în deciziile sale.
Ce a făcut Stan după moartea lui Hardy
Când au decis să se retragă, în 1950, Stan şi Oliver au decis să facă din asta un eveniment. Aşa că au organizat câteva turnee în Europa şi au continuat să se distreze pe platourile de filmare. Însă eforturile lor au avut urmări din punct de vedere al sănătăţii.
La 7 august 1957, Oliver a suferit un accident vascular cerebral şi a murit. Decesul prietenului său l-a devastat pe Stan, şi aşa cu sănătate precară, aşa încât nu a putut participa la înmormântarea lui Hardy. După ceremonia funerară, el a scris o scrisoare publică, în care a declarat: „Mă simt pierdut fără el, după 30 de ani ciudati, de strânsă prietenie şi asociere fericită‟ Cu partenerul şi cel mai bun prieten pierdut, Stan a refuzat să mai joace vreodată.
Ceea ce a făcut pentru restul celor opt ani de viaţă a fost să se întâlnească cu numeroşi fani, care erau mai mult decât dornici să audă unele dintre poveştile minunate din tinereţea cuplului de comedianţi. El a fost întotdeauna bucuros să le împărtăşească, pentru că îşi amintea cu drag de prietenul său, Hardy. Stan a murit la 23 februarie 1965, din cauza unui infarct miocardic.
@Shutterstock, Instagram
