Poveşti meşteşugite din Împărăţia Apei

Femeile din Delta Dunării îşi revarsă imaginaţia în pasiunea cu care împletesc în fel şi chip obiecte din papură. E muncă grea şi migăloasă, chiar prost plătită. Şi totuşi, rezultatele muncii lor sunt de-a dreptul fascinante.

Un meşteşug care se învaţă greu

Tradiţie veche de când lumea,împletitul papurii îţi solicită mult atenţia,forţa fizică şi imaginaţia,dar îţi şi intră în sânge.

Cel puţin aşa îmi povesteşte Mariana Violeta Pohilcă,în vârstă de 37 de ani,care locuieşte în Mahmudia.

A învăţat meserie de la bătrânele comunei,lucrătoare,în regimul comunist,la fabrica de prelucrare a stufului şi a papurii din zonă.

I-a trebuit aproape jumătate de an ca să scoată produse la vânzare,timp în care şi-a petrecut ore întregi învăţând să „îmblânzească“ şi cele mai rebele fire de papură şi să le încadreze în forme artizanale cât mai sofisticate.

Împletitul papurii se învaţă cu multă trudă

Pasiunea dă farmec muncii

Mamă a cinci copii,Mariana este singura angajată cu normă întreagă a Atelierului de împletituri din papură,fondat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta,cu sprijinul Primăriei Mahmudia.

Mariana şi fiica ei,în atelier

„Prima dată când m-am apucat să modelez papura,am fost curioasă să văd dacă-mi iese,apoi mi-am zis că n-ar strica să-mi caut un loc de muncă în domeniu dacă tot am început să mă perfecţionez.

Şi,uite-aşa,m-am apucat să fac tot felul de produse. Îmi sunt dragi,că doar sunt muncă făcută după sufletul meu“,îmi povesteşte Mariana.

Câştiguri numărate

Alături de Mariana,alte nouă femei sunt colaboratoare ale atelierului,mai ales când vin comenzi mari.

O ajută şi soţul la treabă,iar cea mai mică dintre fete pare să îndrăgească şi ea arta de a prelucra manual papura.

Cu toate acestea,după cum spune Mariana,nu te îmbogăţeşti din această activitate.

„Îmi convine că locul de muncă este aproape de casă şi pot să am grijă şi de copii.

Păcat că nu sunt mai multe comenzi,sunt multe lucruri pe care le-aş putea face,mai ales că se tot caută produsele ecologice“,mărturiseşte ea. 

O vizionară în arta împletitului

Sacoşe,coşuri de pâine,pălării,rogojini,huse de acte,cutii pentru bijuterii,aplice de perete,coşuri de rufe şi vaze sunt doar câteva dintre obiectele care prind formă prin împletirea papurii la atelierul din Mahmudia.

Dar,când lucrezi cu drag,îţi vin şi alte idei.

Daniela este mândră de perna făcută din papură

De exemplu,Daniela Valetina Hozu,36 de ani,sora mai mică a Marianei,este pasionată să creeze şi ea lucruri noi.

Cel mai nou motiv de mândrie a ei este o pernă din papură care a trezit admiraţia celorlalte femei de la atelier.

Obiectele din papură,apreciate

Deşi a învăţat doar de un an să împletească papura,Daniela este dedicată muncii.

Îi lucrează câte o poşetă fetei ei de 20 de ani,care este plecată în Italia.

„În străinătate,obiectele lucrate de mână sunt foarte apreciate.

L-am pus şi pe soţul meu să facă mărţişoare,dar nu prea are răbdare şi i se pare migălos.

Ca să putem să ne descurcăm cu banii,el lucrează în mină“,povesteşte Daniela.

Se pierde tradiţia?

Chiar dacă în ultima vreme a început să fie promovat,meşteşugul care dă formă şi eleganţă firelor de papură riscă să aibă tot mai puţin adepţi.

Este temerea Paulinei Haralaşca,46 de ani,tot din Mahmudia.

Paulina ţine mult la tradiţie

S-a specializat ca lucrător manual de covoare,dar cochetează şi cu prelucrarea papurii.

A „furat“ meserie de la mama ei şi de la fostul loc de muncă,unde se prelucra papura.

„Ţin mult la tradiţie,dar cred că se va pierde acest obicei.

Tinerii de azi nu mai stau să împletească,ei vor să facă repede bani şi să stea toată ziua cu ochii în calculator“,spune ea.

Vrea să-şi facă un muzeu

După cum îmi povesteşte Paulina,sunt zile în care îi vine să renunţe la această meserie.

Dar apoi,cu răbdare şi dedicare,începe din nou să se plimbe cu papura în mână.

Copiii,trei la număr,râd de ea în astfel de momente şi o ajută să-i mai treacă supărarea.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu,facem lucruri frumoase.

Eu nu m-aş muta la oraş nici bătută,mă doare capul când mă plimb prin aşa aglomeraţie.

Îmi doresc mult să fac un muzeu la mine acasă cu astfel de produse,care să poată fi vizitat de turişti“,încheie ea.