Rentabilizarea hobby-ului

Să ai două locuri de muncă nu-i deloc uşor. Rodica Dumitriu lucrează ca economist, dar are şi un mic atelier. Alături de soţul ei, clădesc o mică afacere de familie.

După opt ore de muncă,Rodica Dumitriu se relaxează... muncind. Pentru ea,pictatul icoanelor,al eşarfelor sau al obiectelor decorative este o formă de destindere. Povestea ei este obişnuită,şi totuşi… Câte femei au energia să-şi valorifice hobby-urile după o zi obositoare de muncă?

Totul se naşte din pasiune

Să faci un ban în plus nu-i deloc uşor. Rodica a reuşit să-şi transforme hobby-ul într-o mică afacere de familie.„Punem suflet în ceea ce facem şi cred că acest lucru este cel mai important”,spune ea,mărturisind că pasiunea pentru frumos este o moştenire de familie.

„De la bunica am dobândit dibăcia cu care reuşesc să realizez aceste lucruri. Din păcate,nu mai e printre noi,dar sunt sigură că ea mă veghează de acolo de undeva de sus.”

«Pictatul mă detaşează de cotidian»

„Dacă un obiect presupune multă atenţie,atunci îl las pentru când sunt mai liniştită. Uneori uit că mai trebuie să fac nu ştiu ce treburi,curăţenie,mâncare... Mă detaşez şi trăiesc pentru pictură”,spune Rodica zâmbind spre soţul ei.

„Amândoi am făcut pictură la Şcoala Populară de artă. Dar atunci nu ne pusesem în gând să avem un atelier şi să câştigăm din asta. Am fost remarcaţi la un târg şi aşa ni s-au deschis porţile”,a mai spus Rodica.

Icoanele au poveşti uimitoare

Icoanele au şi ele poveştile lor. Rodica îşi aminteşte că prima a vândut-o.„Au fost momente când chiar am avut nevoie de bani şi a trebuit să vindem o icoană dragă. Dar avem şi unele pe care nu le-am vinde niciodată. Cea sub formă de fereastră e destul de veche şi,desigur,are ceva aparte“,spune Rodica.

La o expoziţie,a căzut pe asfalt,din cauza vântului. Însă icoana a rămas întreagă. „Am montat-o din nou pe panou şi totul a fost ca înainte. Cred că Dumnezeu ne ocroteşte lucrările”,a spus Rodica.

Nimic nu este întâmplător

Radu,soţul Rodicăi,ne-a povestit că s-a întâmplat să li se mai spargă din icoane,însă foarte puţine.„Mulţumesc lui Dumnezeu,nu cred că am pierdut cinci icoane în zece ani. Unele chiar se întorc singure la noi (amândoi râd). Poate nu vă vine să credeţi,  la un târg am uitat o icoană. Era într-un parc,într-un spaţiu public. O doamnă a gsit-o noaptea târziu şi i-a dat-o unui gardian care păzea corturile. A ­doua zi,am expus-o din nou la vânzare. Şi ce să vezi? Apare doamna şi mă întreabă cu cât vindem acea icoană. Ne dă banii,face câţiva paşi şi apoi ne spune că ea este cea care a găsit-o şi a dat-o gardianului. A fost o minune!”«Oamenii caută obiecte cu personalitate»

În ultima perioadă,obiectele handmade sunt din ce în ce mai prezente pe piaţă. Se vând la târguri,pe internet,chiar şi printre cunoştinţele de familie,rude... Ce le face să aibă atât succes? Să fie atât de căutate?

„De la noi cumpără oamenii care apreciază,pur şi simplu,că acel lucru a fost făcut de mână. Încercăm să evităm ideea de comerţ şi scoatem la iveală valoarea obiectului”,ne-a spus în finalul discuţiei Radu Dumitriu.