Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg

În Bucureştiul anilor interbelici, printre culoare întunecate de spital şi pavilioane cu răniţi, se remarcă o tânără doctoriţă de doar 24 de ani, Sofia Ionescu.

Născută în 1920 la Fălticeni,ea scrie istoria medicinei româneşti şi internaţionale,devenind,prin perseverenţă şi iubire de oameni,prima femeie din lume care a realizat o operaţie pe creier. Era încă studentă la Facultatea de Medicină din Bucureşti,când a fost nevoie ca o persoană cu suflet mare,dar şi cu abilităţi medicale să ajute victimele celui de-al Doilea Război Mondial.

Cu planurile bine stabilite pentru o viaţă liniştită de doctor internist în oraşul său natal,drumul profesional al Sofiei Ionescu ia o altă întorsătură:neurochirurgia. Într-un domeniu relativ nou în lume la acea vreme,în care doar bărbaţii doctori îşi aveau locul,românca păşeşte cu îndrăzneală şi se face remarcată datorită rapidităţii cu care găsea tehnica potrivită în rezolvarea fiecărui caz.

Operaţie pe creier în premieră

În 1944,în urma bombardamentelor asupra Bucureştiului,la Spitalul nr. 9 din Capitală,în secţia de Chirurgie,acolo unde Sofia Ionescu lucra de aproape un an,a fost adus un băieţel care avea nevoie urgentă de operaţie pe creier.

Deoarece niciunul dintre doctorii specialişti nu era disponibil,tânăra a fost nevoită să realizeze intervenţia chirurgicală. Stăpânirea de sine şi cunoştinţele deosebite şi-au spus cuvântul în această operaţie,prima din viaţa ei,ce s-a dovedit a fi o reuşită. Mentorul Sofiei Ionescu,profesorul  Dimitrie Bagdasar,cel care a pus bazele neurochirurgiei româneşti,i-a spus că trebuie să rămână în acest domeniu. Cuvintele lui au însemnat începutul celor 47 de ani de profesie remarcabilă şi recunoaştere pe plan internaţional.

Alături de colegi,în timpul unei intervenţii medicale

Amintiri adunate de prin lume

În 1970,şeicul din Abu Dhabi căuta un neurochirurg care să poată să o trateze pe una dintre soţiile sale. Deoarece religia îi impunea ca specialistul să fie doar femeie,iar în acele vremuri acest lucru era aproape imposibil,Sofia Ionescu a fost salvarea arabului.

Calităţile sale profesionale excepţionale stârneau,de multe ori,curiozitatea colegilor de breaslă. Aşa se face că,în acelaşi an,Sofia Ionescu a însoţit la Paris şi Lyon o pacientă din cadrul Ambasadei Franceze. Ajunsă în faţa medicilor francezi,doctoriţa româncă a fost întâmpinată cu mirare deoarece acelora nu le venea să creadă că poate exista o femeie neurochirurg. Aşadar,pentru a se convinge,doctorii francezi au rugat-o pe Sofia Ionescu să le arate mâinile,pentru a vedea dacă are bătătura specifică pe inelar,semn al neurochirurgilor,ca urmare a folosirii unui instrument specific meseriei. Spre surprinderea lor,bătătura medicului din România le-a depăşit aşteptările.

Deşi prezenţa doctoriţei născute la Fălticeni în breasla specialiştilor care opera pe creier era de mult un motiv de uimire,abia pe 17 septembrie 2005,după 30 de ani de cercetări,la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc,s-a certificat faptul că românca Sofia Ionescu este prima femeie neurochirurg din lume.

Viaţa,între familie şi pacienţi

Medicina a fost,întotdeauna,călăuza ei în viaţă. Drept urmare,doctoriţa s-a căsătorit,la absolvirea facultăţii,cu doctorul Ionel Ionescu,membru al echipei de „aur“ a medicilor neurochirurgi din România. Au avut împreună doi copii,Constantin şi Ioana. Viaţa lor de familie însă tot în mijlocul pacienţilor a fost trăită. Timp de 7 ani au locuit în spital,asigurând amândoi garda permanentă,iar 15 ani din viaţă au însemnat doar muncă neîntreruptă,fără concediu de odihnă. În fiecare dimineaţă,Sofia Ionescu făcea operaţii pe creier,iar după-amiază,pe cele de coloană.

Femeie credincioasă,doctoriţa mergea des la Biserica Olari din Bucureşti,unde se ruga icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Poate că şi din acest motiv viaţa Sofiei Ionescu a însemnat dăruire pentru cei suferinzi.