Viaţa la ţară, noua atracţie a străinilor
După un drum prin satele săseşti pline de istorie, am ajuns la Moşna. Am vrut să văd ce-i atrage aici pe turiştii veniţi de la capătul lumii, din Australia sau din Canada.
Că am ajuns într-un loc unde redescoperi farmecul vieţii simple,au simţit-o şi telefoanele noastre. Aici nu există semnal,iar mobilele sunt inutile.
Nu ne rămâne decât să-i întrebăm pe puţinii localnici întâlniţi la acea oră târzie unde este casa familiei Schuster. Norocul nostru este că în acest sat toţi se cunosc între ei.
Prima seară la fermă
Gazdele noastre,Willy şi Lavinia,ne-au primit ca pe nişte vechi prieteni. Şi nici nu am apucat noi să ne dumirim bine ce şi cum,că am fost invitaţi la masă,alături de restul familiei care tocmai se întorsese de la câmp. Soţii Schuster au cinci copii,doi băieţi şi trei fete. Acasă erau doar mezinul Joel,de 5 ani,fratele cel mai mare,Josua,de 18 ani,şi un prieten,Pavel.
Întrebat despre turiştii care vin să muncească cot la cot cu membrii familiei,Willy spune că preferă să-i numească oaspeţi. Soţii Schuster primesc zilnic scrisori din întreaga lume de la oameni care vor să fie voluntari la fermă.
„Ei stau la noi gratuit,iar eu nu-i plătesc pentru munca la fermă”,explică Willy. Străinii sunt atât de încântaţi de viaţa la ţară,de atmosfera din sânul familiei Schuster şi de hrana pură,fără adaosuri artificiale,cu care sunt trataţi,încât rămân mai mult decât şi-au planificat. Am vrut să intru în pielea unui voluntar şi am vrut să ştiu programul de a doua zi. Primul şoc:trezirea la ora şase.
A doua zi,în zori…
Am sărit din pat la această oră neobişnuită pentru mine şi m‑am pregătit de treabă. Cu toate acestea,nimeni nu pleacă la muncă fără să ia un mic dejun copios,cu bunătăţi din gospodăria ecologică a familiei:dulceaţă de trandafiri,miere,lapte proaspăt,caşcaval bio,urdă.
Prima mea responsabilitate:udatul florilor. Până aici,nimic mai uşor. Apoi a venit rândul răsadurilor de varză din grădină. Terminată şi această treabă,am mers în staulul cu văcuţe,bivoliţe şi cai,şi le-am dat furaje. Doar şi ele au dreptul la micul dejun.
La plantaţia de trandafiri
Am ajuns în sfârşit şi la plantaţia de trandafiri. Eram pentru prima dată în viaţă într-un astfel de loc. Sunt trandafiri speciali,folosiţi în cosmetică şi,desigur,la prepararea delicioasei dulceţe. Inutil să spun că pentru mine să culeg trandafiri nu este o muncă,ci o plăcere. Ultima mea sarcină a fost să întorc fânul. M‑am înarmat cu o furcă şi l-am ajutat pe Willy să descarce o căruţă plină cu fân.
Din impresiile voluntarilor străini
„Familia Schuster este magnifică. I-am ajutat să recolteze porumbul,să mulgă vacile şi să facă diverse alte treburi la fermă. Ne-am simţit foarte bine aici. Am descoperit o viaţă simplă,o viaţă bună”,scriu pe jurnalul lor online Marie şi François,doi francezi veniţi la Moşna anul trecut.
„M-am simţit de minune la Willy şi Lavinia,militanţi ai agriculturii bio. Lavinia m-a învăţat să fac pâine,brânză. Am fost foarte încântată să învăţ toate acestea”,spune Aurelie Prampart,o franţuzoaică de 23 de ani. Iată deci ce-i aduce pe străini la noi în ţară:tradiţia,istoria,viaţa simplă. Lucruri pe care,la ei,progresul le-a înlăturat.
