Ce nu ştiai despre bufniţe – Nu toate fac „bu-huhu‟ şi nu sunt experte la construit cuiburi

Cu ochii lor uriaşi, unghiile ascuţite şi capetele pivotante, bufniţele sunt creaturi cu adevărat misterioase. Sunt multe curiozităţi despre bufniţe, iar pe unele cu siguranţă nu le ştii.

Când spunem  bufniţe, ne referim la cele aproximativ 250 de specii diferite de păsări, de dimensiuni şi forme diferite, în forme şi dimensiunile variate, de la peste 10 centimetri, la aproape 1 metru lungime. Chiar şi cele mici sunt prădători nativi, cu unghii ascuţite şi ciocuri pe care le folosesc pentru a prinde şi a mânca animalele mici, cum ar fi insecte, rozătoare şi reptile.

Probabil ştii deja că bufniţele sunt active, de obicei, noaptea şi îşi pot întoarce capul aproape complet; iată şi alte curiozităţi despre bufniţe, unele de-a dreptul surprinzătoare.

Nu au globi oculari

Globii oculari sunt rotunzi, nu? Nu întotdeauna! Globii bufniţelor au, de fapt, forma unor tuburi lungi, informează National Geographic Society. Aceste tuburi oculare nu se pot mişca precum cele ale oamenilor şi ale multor animale, ci sunt fixate de oase numite inele sclerotice. Vederea lor este incredibilă pe întuneric, dar, pentru că nu îşi pot mişca globii oculari, trebuie să facă mişcări ample cu întregul cap, pentru a privi în jur.

Înghit mâncarea, fără să o mestece

Şi apoi, mai târziu, regurgitează oasele, blana şi alte părţi nedigerabile ale pradei. Pachetele cu resturi, numite pelete de bufniţă. Acestea pot avea o lungime de până la 10 centimetri, în funcţie de dimensiunea păsării. Aceste aglomerări sunt, de obicei, negre şi strălucitoare, imediat ce au fost eliminate, apoi se usucă şi dobândesc o culoare gri.

Ascund mâncarea, la fel ca veveriţele

Bufniţele îşi înghit prada întreagă, dar când nu au timp să o facă imediat, „ascund” mâncarea în găurile din ramurile copacilor şi scorburi ori sub stânci. Unele bufniţe mănâncă mai ales insecte, în timp ce altele preferă broaştele, şopârlele, rozătoarele, păsările mici.

Îşi pot răsuci capul la 270 de grade

Deoarece bufniţele nu îşi pot mişca ochii, trebuie să-şi mişte întregul cap pentru a vedea pericolul sau prada în jurul lor. Nu îşi pot învârti capul la 360 de grade, dar nici nu mai aveau mult să ajungă la performanţa asta. Mai precis, se întorc la 270 de grade. Dacă ar fi fost vorba despre un alt necuvântător, această rotire a gâtului ar întrerupe fluxul de sânge către creier; bufniţele au un sistem adaptat de colectare, care adună suficient sânge pentru a menţine lucrurile în mişcare.

Bufniţele nu se pricep la construit cuiburi

Păsările cum sunt vulturii, corbii şi şoimii sunt experţi la a construit cuiburi. Nu şi bufniţele. În loc să-şi construiască propriile case, unele bufniţe se mută în cuiburi goale, lăsate în urmă de alte păsări.

Nu toate bufniţele fac „bu-huhu‟

Un alt fapt surprinzător despre bufniţe este că nu toate emit sunete de tipul „bu-huhu‟. Unele astfel de păsări latră precum câinii sau fac alte zgomote, cu vibraţie înaltă.

@shutterstock