Ce nu ştiai despre urşi

Mamifere omnivore, masive şi puternice, urşii – în poveşti păcăliţi de vulpe, iar în copilăria noastră iubiţi şi mângâiaţi ca jucării de pluş – ne-au stârnit întotdeauna interesul, admiraţia, dar şi teama.

Ursul brun are caracteristici asemănătoare omului

Ursul brun are multe în comun cu oamenii:mănâncă deseori la fel ca noi,poate să stea pe două picioare şi să meargă aşa. Din păcate,populaţia de urşi bruni,deşi stabilă ca număr,a căzut pradă în ultimul timp braconajului şi altor conflicte cu oamenii. Fără să uităm vreo clipă că urşii sunt animale sălbatice care în anumite situaţii pot deveni periculoase,este bine să ştim că ei sunt importanţi în menţinerea echilibrului sănătos între populaţiile celorlalte vieţuitoare. În plus,împrăştie seminţele,ajutând astfel la regenerarea şi menţinerea propriului lor mediu,pădurea.

Sfaturi pentru iubitorii de natură

·        La trezirea din hibernare,urşilor le este foame. În această perioadă,oamenii trebuie să evite  teritoriile lor pentru că pot deveni agresivi în instinctul de a-şi apăra hrana.

·        Dacă ne aflăm cumva într-o zonă frecventată de urşi,trebuie să evităm să facem zgomot şi să nu aruncăm resturi de mâncare. Ursul are un miros foarte bine dezvoltat! 

Cum poţi să te implici în conservarea populaţiei de urşi

Urşii bruni sunt încă mândria pădurilor noastre de la noi din ţară şi există oameni care luptă pentru apărarea lor în cadrul World Wide Fund for Nature,cea mai mare organizaţie internaţională independentă fondată în 1961,care derulează proiecte pentru conservarea naturii. Prezentă şi în România,organizaţia a demarat programul pentru protejarea acestor vieţuitoare:ce nhjAdoptă un urs!(vezi http://www.wwf.ro/). 

Urşii albi îi au strămoşi pe cei bruni

Prădători redutabili,foarte bine adaptaţi la mediu,imenşi şi impunători la vârstă adultă,simpatici şi zburdalnici ca pui,minunaţii urşi albi  îşi continuă cu forţă lupta supravieţuirii într-o lume devenită tot mai potrivnică prin activitatea oamenilor. Desprins parcă din cartea lui Cezar Petrescu „Fram,ursul polar“,acest animal nobil ascunde multe taine când vine vorba de felul în care a evoluat. Oricât de surprinzător ar părea,urşii polari sunt la bază tot urşi bruni  care s-au separat de restul speciei,fiind siliţi de condiţiile  mediului arctic să se adapteze ca să supravieţuiască.

Ursuleţii Panda sunt dependenţi de mamă

Drăgălaşi,mâncători de bambus şi sensibili la schimbările de habitat,urşii Panda reprezintă simbolul speciilor aflate pe cale de dispariţie. Ei ocupau cândva o mare parte din China,nordul Birmaniei şi Vietnamului. Din cauza distrugerii habitatului lor,în iunie 2004,s-a estimat că mai sunt în libertate doar 1600 de exemplare. Ca şi vizitatori,copiii sunt cei mai tare atraşi de frumuseţea şi drăgălăşenia acestor simpatice necuvântătoare.

Deşi un urs Panda matur cântăreşte între 125 şi 150 de kilograme,la naştere un pui are doar  90-100 de grame şi 20 centimetri,iar în loc de blăniţă o piele rozalie. Numai instinctul extraordinar al mamei Panda îl salvează,fiindcă aceasta îşi ia în braţe odrasla din prima lui clipă de viaţă şi stă aşa,ţinându-l la căldura pieptului ei,o lună întreagă cât să prindă micuţul putere să crească. În primele luni de viaţă,ursuleţii Panda rămân total dependenţi de mama lor,fiind înţărcaţi la vârsta de 1 an.

Info:Aproape jumătate din întreaga populaţie de urşi bruni ai Europei (mai puţin Rusia) trăieşte in România.