Cei mai frumoşi bujori

Cu florile mari, multicolere, şi cu parfumul delicat, nu e de mirare că bujorii, numiţi şi „trandafirii fără spini”, ocupă primele locuri în preferinţele românilor.

La noi în ţară,cei mai cunoscuţi şi inaccesibili bujori sunt cei româneşti,specie protejată de lege. Ce creşte în grădinile oamenilor sunt nişte hibrizi semi-arbustivi (numiţi ITOH,după numele hibridizatorului japonez,Toichi Itoh). Aceştia sunt o combinaţie între bujorii din categoria erbacee şi cei din categoria lemnoasă.

Bartzella impresionează prin florile imense

Acest tip de hibrid este o specie foarte apreciată. Bartzella înfloreşte primăvara târziu,are tulpini robuste,înalte de 90 de centimetri,şi creşte în tufe dese. Frunzele au culoarea verde închis şi florile imense,de 25 de centimetri în diametru,au petalele exterioare catifelate,pictate în nuanţe de galben intens,şi pe cele din centru cu baza roşie.

Aceste plante iubesc soarele,fiind foarte rezistente,inclusiv pe timpul iernii.  Se recomandă ca toamna să se cureţe frunzele moarte,pentru a împiedica îmbolnăvirea bujorilor.

Bartzella este un soi premiat în SUA,fiind foarte apreciat în cadrul expoziţiilor florale.

Cora Louise,buchete imense de culoare

Este un soi semi-arbustiv,creat în Japonia,în anii de după Primul Război Mondial,fiind o specie rară. Arbustul este de mărime mijlocie,înalt de 60 de centimetri,cu frunze verzi,luxuriante.Florile superbe,parfumate,au petale mari,albe,uşor încreţite,cu violet la bază şi ajung până la 20 de centimetri în diametru.

Planta viguroasă produce la maturitate aproximativ 50 de flori într-un sezon,începând cu sfârşitul lunii mai.

Going Bananas,planta veşnic verde

Planta hibridă are o înălţime de 95 de centimetri şi a moştenit caracteristici importante de la ambele categorii,erbacee şi lemnoase. Impresionează prin dimensiunile florilor,care ajung până la 17 centimetri în diametru.

Chiar şi după perioada de înflorire,Going Bananas este o plantă decorativă apreciată,deoarece frunzele rămân verzi până la îngheţ. Petalele dese au culoarea galben intens,iar parfumul lor este discret,uşor picant. Datorită frumuseşii lor,bujorii sunt folosiţi la amenajarea grădinilor şi a parcurilor din întreaga lume,fiind un soi premiat în America.

Bujorul românesc,mândria ţării

Paeonia peregrine Mill,var. romanica,sau bujorul românesc este o plantă ierboasă, perenă,rară,unică în Europa. A supravieţuit erei glaciare şi creşte doar în România,în anumite zone protejate de lege. Pe plaiurile mioritice există cinci rezervaţii naturale de bujori româneşti (între care cea mai cunoscută este cea de la Pădurea Troianu,din judeţul Teleorman).

Înfloresc în luna mai,pe o perioadă de aproximativ zece zile. Tulpina neramificată atinge aproximativ 50 de centimetri şi este bogată în frunze dinţate. Petalele mari şi netede ale plantei,semnificativ mai puţine la număr decât la soiurile ITOH,au culoarea roşu aprins.

Festiva Maxima e printre cele mai apreciate flori

Face parte tot din categoria erbacee,atingând înălţimea de 85-90 de centimetri. Are flori imense,albe,pure,cu pete purpurii la baza centrului. Multitudinea de petale formează un buchet imens,superb,puternic parfumat,aşa că pe drept şi-a câştigat locul în topul celor mai apreciate plante de către horticultorii din toată lumea. Festiva Maxima iubeşte soarele şi înfloreşte în lunile iunie-iulie.

Blaze este floarea cu o nuanţă unică

Face parte din categoria bujorilor ierboşi şi înfloreşte în prima parte a verii,având flori mari,cu petale de un roşu aprins– o nuanţă ce nu se găseşte la bujorii tradiţionali. Tulpina dreaptă,pe care creşte câte o singură floare,atinge la maturitate 85 de centimetri.