Oi şi miei: cele mai spectaculoase rase

De Paşte, oile şi mieii sunt sacrificaţi, conform tradiţiei – însă tot mai multe persoane încearcă să renunţe la drob şi la friptură, cu gândul la blândeţea şi drăgălăşenia rumegătoarelor cu blană moale.

Oile au fost domesticite cu zece milenii înainte de Hristos şi au jucat un rol central în dezvoltarea a numeroase civilizaţii. Oaia figurează în numeroase legende,ca în cea a Lânii de aur,şi este pomenită în marile religii ale lumii. Este animal de sacrificiu atât la musulmani cât şi la creştini. Astăzi,Australia,Noua Zeelandă,Patagonia şi Marea Britanie sunt principalele ţări care se ocupă cu creşterea acestor rumegătoare.

Karakul roz, minunea din Botoşani

La Staţiunea de Cercetare Popăuţi,din judeţul Botoşani,care funcţionează de peste 100 de ani,există o oaie cu o culoare specială,blana ei având o tentă rozalie. A fost obţinută prin încrucişarea ţurcanei autohtone cu exemplare provenite din stepele Rusiei. Blana recoltată şi lâna sunt extrem de apreciate în alte ţări,fiind folosite în scop decorativ sau în fabricile de haine de lux.

Merinos de Suseni, oaia cu lâna de aur

Este probabil rasa cu blana cea mai căutată,deoarece prin prelucrarea ei rezultă o lână de calitate superioară. Din ea se fac haine călduroase atât pentru copii cât şi pentru adulţi. La noi în ţară există,în zona Crişanei şi Maramureşului,aşa-numitul Merinos de Transilvania,care a luat naştere prin încrucişarea exemplarelor Merinos,originare din Spania,cu oile autohtone. Din păcate,această rasă locală este pe cale de dispariţie. Merinosul de Suseni este o altă rasă care a cunoscut gloria cu câteva decenii în urmă,iar acum mai cuprinde doar puţine exemplare. I se mai spune şi oaia cu lâna de aur,pentru că are o blană extrem de fină,albă şi cu luciu intens.

Leicester, cu firul moale

Originare din Marea Britanie,oile Leicester,cunoscute şi sub numele de Leicester longwool (Leicester cu lână lungă),au blana foarte moale şi fină,cu firul lung şi creţ. Exemplarele sunt de talie mare,putând cântări până la 150 de kg. Majoriatea au lână albă,dar există şi crescători de Leicester negre – culoarea închisă apărând doar pe cap şi pe picioare.

Ţurcana, Regina munţilor

Românii sunt mândri de rasa autohtonă Ţurcană,care populează turmele din toată ţara. Nu este pretenţioasă,are picioare musculoase şi solide,astfel că se adaptează atât zonelor de şes cât şi de munte. Carnea este foarte apreciată de crescători,iar fermierii utilizează şi lâna ei groasă.

Rasa Suffolk, fără coarne

Oaia Suffolk se recunoaşte după faptul că nu are coarne şi are capul şi picioarele acoperite cu blană de culoarea neagră. Este apreciată pentru laptele ei. Lâna colectată este rezistentă şi elastică,fiind folosită pentru confecţionarea de cuverturi şi pături groase.

Oile Hampshire, docile şi materne

Carnea acestor rumegătoare este la mare căutare,datorită faptului că are un conţinut scăzut de grăsime. Sunt crescute în Marea Britanie,fiind obţinute prin încrucişarea mai multor specii de ovine locale. Corpul lor este masiv şi musculos,blana este scurtă şi deasă,iar urechile,capul şi picioarele au blană neagră. În ciuda dimensiunii,oile Hampshire sunt docile şi dotate cu un simţ matern foarte dezvoltat.

Oaia frizonă de lapte

Cu nasul lor roz şi cu cozile,capetele şi picioarele practic lipsite de blană,oile din rasa Friza,numite şi Frizone,sunt apreciate pentru producţia de lapte. Aşa cum le arată numele,sunt originare din Frislanda de Est,pe coasta Mării Nordului,în Germania. Nemţii îi mai spun rasei şi Milchschaf sau „oaia de lapte“. Este o rumegătoare care fată chiar şi trei sau patru miei.

Ştiai că...

... Nicolae Ceauşescu era mare amator de căciuli din blană din karakul de Botoşani?

... primul mamifer replicat prin clonare a fost o oaie? În anul 1996,la Institutul Roslin din Edinburgh,Scoţia,a fost obţinută oaia Dolly,copia identică a unei alte rumegătoare. Dolly a trăit şase ani,fiind eutanasiată deoarece a făcut cancer la plămâni şi artrită.

Colţul plantelor

Trifoiul,hrană pentru caii lui Zeus

Irlandezii îl consideră simbolul lor naţional,fiind semnul Sfintei Treimi. Numele îi vine din latină,de la „tres“,trei,şi „folium“,frunză. Reprezintă sursă de hrană pentru larvele unor specii de fluturi,dar şi pentru animalele domestice (cai,porci,oi,vaci),fiind bogat în minerale şi vitamine. Trifoiul poate avea şi patru,cinci sau chiar şase foliole,însă cazurile sunt foarte rare. Conform Cărţii Recordurilor Guiness,a fost găsit un exemplar unic cu nu mai puţin de 18 foi! Se crede că trifoiul cu patru foi aduce noroc şi că poate anula magia spiriduşilor. În mitologie,trifoiul era hrana din care îşi trăgeau forţa caii lui Zeus,iar druizii celţi îl foloseau pentru a alunga spiritele rele.

Adoptă şi tu!

El este Ghiocel,un motănel de aproximativ 10 luni,alb cu pete gri. Este foarte iubitor şi se împacă bine cu alte pisici. Este oferit spre adopţie,la apartament,unei persoane care îşi asumă vaccinarea şi sterilizarea lui.

Tel:0724408349-Adrian,în Bucureşti