Terapia alternativă pentru persoanele care suferă de cancer
Dansul argentinian tango are potenţialul de a îmbunătăţi în mod semnificativ echilibrul şi de a reduce riscul de cădere în rândul pacienţilor care urmează un post-tratament împotriva cancerului, o spune un studiu care cercetează efectele adverse predominante în tratarea bolii.
Iată ce spune studiul despre tango şi tratarea neuropatiei periferice la persoanele care suferă de cancer:
Conform cercetătorilor,aproape 70 % din pacienţii care suferă de cancer şi care urmează un tratament de chimioterapie se confruntă cu neuropatie periferică. Aceasta se manifestă prin slăbiciune,amorţeală sau pierderea sensibilităţii la nivelul degetelor de la mâini şi picioare,şi dureri ale nervurilor de la leziuni.Rezultatele au arătat că,după doar cinci săptămâni de practicare de tango,median şi lateral,balanţa a scăzut cu 56 %. Acest lucru indică faptul că este o intervenţie de echilibru promiţătoare pentru persoanele care se confruntă cu această boală,dar şi cu deficienţe după tratament.Studiul a arătat că „tangoul are efecte măsurabile asupra echilibrului,dar pacienţii se bucură cu adevărat de dans ca terapie. Este un mod distractiv de socializare,care are un impact pozitiv pentru restabilirea echilibrului”,a declarat cercetătoarea Mimi Lamantia,de la Ohio State University din Statele Unite.În plus,pacienţii au constatat că dansul argentinian a fost mai uşor asimilat decât terapia fizică tradiţională. „Aşadar,mulţi pacienţi ne spun că este dificil să rămână angajaţi la terapia fizică,pentru că este greu şi se simt ca la locul de muncă”,a adăugat Lamantia.
Totodată,pe termen lung,neuropatia poate fi destul de problematică,deoarece
echilibrul şi mersul. Acest lucru îi face să aibă căderi mai dese atunci când se angajează în activităţi de viaţa de zi cu zi.
„E un lucru important,deoarece mai mulţi oameni sunt supravieţuitori ai cancerului. Ocuparea de problemele care au impact asupra calităţii vieţii unei persoane supravieţuitoare de cancer este extrem de importantă”,a declarat un alt cercetător,Lise Worthen-Chaudhari de la Ohio State University din Statele Unite.
Pentru acest studiu,echipa de cercetare a lansat un curs de intervenţie de dans,care a implicat 20 de sesiuni de tango argentinian adaptat. Pacienţii au participat la sesiunea de o oră,de două ori pe săptămână,timp de 10 săptămâni.
Cercetătorii au măsurat înclinarea ortostatică a picioarelor pacienţilor,cu o platformă de forţă asistată de calculator la începutul seriei de intervenţie a dansului şi la terminarea celor 10 săptămâni de instruire.
În plus,pacienţilor li s-a cerut să spună părerea în legătură cu intervenţia. Datele iniţiale vor fi prezentate la reuniunea anuală a Congresului American de Medicină de Reabilitate din Chicago.
