Tradiţii de Crăciun
Decembrie este luna cea mai frumoasă din an. Este luna în care se sărbătoreşte Naşterea Domnului în religia creştină. În plus, este luna cadourilor şi este momentul când trebuie să fim împreună de cei dragi, mai ales de familie.
O scurtă istorie a Crăciunului
Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie,după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor,începând cu secolul al IV-lea în Vest şi în secolul al V-lea,în Est.
Iniţial,sărbătoarea Naşterii Domnului a fost celebrată pe 6 ianuarie,istoricii spunând că ea deja se celebra din anul 336 d. Hr,la Roma. În Est,Boboteaza era serbată pe 6 ianuarie începând cu secolul IV,sărbătoare în care se celebra naşterea,botezul şi primul miracol al lui Iisus.
Plasarea sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos a început să fie celebrată de creştini exact la finele lui decembrie,adică pe 25 decembrie sau pe 6 ianuarie,datorită copierii tradiţiilor păgâne,deoarece Evangheia nu dă niciun detaliu despre data naşterii lui Iisus.
O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui Neînvins (Dies Solis Invicti Nati,Deus Sol Invictus),ca simbvol al naşterii soarelui şi alungarea iernii. Odată ce creştinii au renunţat să celebreze naşterea Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie,optând pentru data de 25 decembrie,scriitorii creştini fac frecvente legături între renaşterea soarelui şi naşterea lui Hristos.
Crăciunul în tradiţia românească
Pe teritoriul românesc,Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creştine. Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiiilor de a merge cu colindul şi Steaua,pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. O veche tradiţie care încă se mai păstrează este „mersul cu icoana”,un fel de colind care se face din casă în casă de către preotul comunităţii locale cu icoana Naşterii Domului,binecuvântând casele şi pe creştini.
Colindele de iarnă sunt texte ritualice cântate şi închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Prin colind,se spune că se evocă momentul când la naşterea lui Iisus,s-a arătat pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la locul naşterii. Aşa şi copiii merg câte trei,la fel ca şi cei trei magi,din casă în casă cântând colindul „ Steaua sus răsare...”.
Ajunul Crăciunului începe cu colindul:„ Bună dimineaţa la Moş Ajun!”,casele fiind împodobite şi aşteptând colindătorii. Colindele,precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare,şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. Spre exemplu,colindul „ Scoală,gazdă,din pătuţ”,există şi la poporul valon,Belgia unde această colindă este cea mai răspândită.
Pomul de Crăciun
Obiceiul împodobirii pomului a fost practicat prima dată de popoarele germanice,apoi tradiţia s-a răspândit în toată lumea după Primul Război Mondial. Podoabele bradului sunt globurile,ghirlandele,luminiţele şi bomboanele,care au devenit clasice. Sub brad trebuie să se găsească cadouri pentru cei mici,dar nu numai. Bradul se împodobeşte în Ajunul Crăciunului,de toată familia.
Moş Crăciun este cel care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun de 24 spre 25 decembrie. Conform unei legende,tradiţia cadourilor în noaptea de 24 spre 25 decembrie,se pune că cel care a pornit cu această tradiţie a fost Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 această datină,numită atunci Christkindl.
Obiceiuri culinare
În cele 40 de zile dinainte de sărbătoare,creştinii respectă Postul Crăciunului,care se încheie în ziua de Crăciun,după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat,la 20 decembrie este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea bucatelor tradiţionale,căpătând dimensiunile unui ritual străvechi:cârnaţii,toba,piftia,chişca,sarmalele,cartaboşul,nelipsitul cozonac şi prăjiturile vor fi vedetele mesei de Crăciun.
