«Fata mea se crede urâtă! Ce să fac?»

Ce gândeşte o adolescentă când se priveşte în oglindă şi nu se place? Nu e greu de ghicit, am trecut şi noi prin asta. Dar cum îţi ajuţi fiica să se descopere şi să fie mândră de ea?

Dacă nu ai avut grijă să-i cultivi încrederea şi stima de sine,fiica ta poate cădea uşor în plasa propriilor fantasme „estetice”.

Poate ea să aibă cei mai frumoşi ochi din lume şi cea mai fină linie a coapselor,o inteligenţă sclipitoare,în faţa oglinzii,nu-şi vede decât defectele. De ce are o părere atât de proastă despre ea?Arată-i ce calităţi are

Psihologii spun că imaginea despre propriul corp arată felul în care ne raportăm la ceilalţi şi ne influenţează încrederea în noi înşine. Prima imagine despre cum arătăm o avem de la părinţi. De aceea,felul în care ei ne privesc se reflectă în tot ce gândim mai târziu despre frumuseţea trupească.

Ironiile,aprecierile negative ale părinţilor ne marchează. Cu cât părinţii vor insista pe defecte sau le vor atrage copiilor atenţia asupra lor,cu atât copilul se va accepta mai puţin,iar adolescenţa lui va fi mai tulbure.

Vârsta adolescenţei este marcată,mai ales la fete,de o serie de transformări hormonale care se manifestă şi la nivelul aspectului fizic. Acum apar caracteristicile exterioare ale fiecărui sex,iar fetele sunt din acest punct de vedere mult mai „vizibile”:le cresc sânii,talia se modifică,formele feminine le transformă peste noapte în adevărate domnişoare.

Cele la care procesul de „feminizare” nu se desfăşoară „conform graficului” trăiesc intens faptul că băieţii nu le bagă în seamă sau că anturajul lor de până atunci le ignoră. O acnee specifică vârstei,câteva kilograme în plus,un păr mai rar decât al vedetei preferate sunt motive ca viaţa adolescentei să fie marcată de complexe,de lipsa încrederii în forţele proprii.

Mamele reacţionează la defectele mai mult sau mai puţin reale ale copiilor în funcţie de cât de capabile sunt să suporte imperfecţiunea copilului lor. Dorinţa de a avea un copil perfect vine uneori să compenseze nereuşitele proprii. Alteori,ele văd defecte acolo unde nu sunt.

Comentarii de genul:„Tu nu poţi să porţi bluze mulate pentru că nu ai talie subţire”,„Nu-ţi cumpăr decât fuste lungi pentru că nu ai picioare frumoase” sunt o sursă de complexe dureroase pentru o fată de 15-16 ani.

Tendinţa mamei de a sublinia ce nu este în regulă la fiica ei poate sta la originea complexelor şi a tulburărilor de comportament (anorexie,însingurare,depresie,căutarea obsesivă a unor mijloace de înfrumuseţare,de la folosirea timpurie a cosmeticelor la chirurgia estetică).

Ce trebuie să-i spui fiicei tale adolescente?

Ai grijă de tine! Schimbă-ţi perspectiva asupra înfăţişării. Fă sport,dansează,fă-ţi timp şi caută-ţi în magazine hainele potrivite... Găseşte-ţi calităţile fizice,ascultă complimentele care ţi se fac!

Cultivă-ţi farmecul personal prin atitudine. Fii prietenoasă,sociabilă,generoasă şi vei afla imediat confirmarea că eşti o persoană cu multe calităţi.

Caută-ţi modele de reuşită! Priveşte-le pe fetele ca tine care au reuşit să fie percepute de anturaj altfel decât nişte persoane cu defecte fizice şi vezi cum au reuşit. În fond,sunt atâtea personalităţi pe care le admiri care nu au mizat pe frumuseţea exterioară,ci pe cea interioară.