«Interzis? Şi ce dacă?»
Uneori, să-i spui copilului "Asta n-ai voie!" este mai greu decât orice. Mereu găseşti o scuză pentru ezitări ori pentru momentele în care ai ridicat glasul ameninţător.
Ne poate arăta cineva minunata cale de mijloc? Să vedem,poate o găsim singure...
„Lasă,că o să-i dea viaţa destule lecţii. Cât sunt lângă el,vreau să-i fie bine.”Te recunoşti în replicile astea? Copilul tău ştie de când era în scutece că gândeşti aşa. Păi,dacă n-ar fi ştiut,te fraierea el să-l legeni pe picioare până nu mai vedeai dacă-i zi sau noapte?
Sau se mai punea el la miezul nopţii pe plâns,până îl lăsai să se culce în „patul mare”? Dar,cum niciodată nu este prea târziu să pui în funcţie formulele magice „e voie” şi „nu,asta nu se poate!”,să vedem cum începem.Pasul 1:Să vorbim despre reguliDacă la vârsta pampersului este mai greu cu toria,fii practică. Plânge ca să te speculeze? Nu ceda.
Altfel,ajungi să joci cum îţi cântă el. Mai târziu,orice copil trebuie să afle regulile casei,adică ce şi cât i se permite să facă. Şi asta nu de dragul de a face „armată” cu năzdrăvanul,ci pentru că aşa învaţă la trei-patru anişori că nu are voie la aragaz (va accepta regula numai dacă va înţelege cât de rău poate face focul),la prize,la aparatele casnice periculoase.
Dacă nu pui problema siguranţei lui cum trebuie,chiar în casă se pot întâmpla multe accidente. Iar despre urmări,mai bine linişte,pentru că vorbesc destul jurnalele de ştiri.
Pasul 2:Să vorbim şi despre pedepse
Hai să recunoaştem! Puţini părinţi păstrează echilibrul între permis şi interzis. Cei mai mulţi acţionează sever dacă sunt nervoşi ori obosiţi şi sunt „pâinea lui Dumnezeu” cu copiii,când nu-i stresează nimic.
Or,jocul acesta,în care regulile ba sunt,ba nu sunt îi arată copilului de orice vârstă că poate pândi un moment bun ca să obţină ce vrea sau că „regulile sunt făcute ca să fie încălcate”.
Dacă i-ai interzis să se joace la calculator până nu şi-a terminat lecţiile şi l-ai găsit taman la un mic joculeţ,trebuie să aplici sancţiunea pe care ai stabilit-o şi i-ai cumunicat-o de mult.
Pasul 3:Regulile sunt flexibile
Nu ştiu ce amintiri ai tu din copilărie,dar eu păstrez satisfacţia momentelor în care primeam,ca recompensă pentru un lucru bine făcut,tocmai ridicarea vreunei interdicţii. Cel mai bun exemplu ar fi să te gândeşti că puiul tău a venit cu o notă mare de la şcoală.
N-ar fi rău să-i promiţi că în weekend are voie să se uite la televizor mai mult ca de obicei sau să joace o oră în plus cu prietenii. Iar de luni încolo,regulile revin la normal.
Să ne mai gândim şi că unui copil bolnav îi faci mici hatâruri,pe care altfel nu le primeşte,sau că în vacanţe şi interdicţiile devin mai puţine. Aşa,jocul dintre „permis” şi „interzis” nu este unul lipsit de logică.
