Ştii să-i ceri ca să primeşti tot ce vrei?
Ne plac florile, vrem să nu facem singure curăţenie în casă, din când în când ne dorim un cadou, am vrea să ieşim în oraş măcar o dată pe lună şi s-auzim în fiecare zi declaraţii de dragoste. Şi ei, bărbaţii, ar trebui să afle ce vrem!
La prima vedere,par nişte lucruri banale. Micile dorinţe feminine... Bărbaţii le mai numesc şi capricii.
Ei bine,chiar despre capriciile astea este vorba acum. Despre acele lucruri insignifiante care înseamnă atât de mult în viaţa unei femei.
Şi dacă ei,iubiţii şi soţii,ar înţelege de la început,totul ar fi mult mai simplu. O fi vina noastră,nu zic nu,că nu ştim să le spunem ce aşteptăm de la ei,astfel încât să nu ne poată refuza niciun capriciu:nici buchetul de flori de câmp,nici datul cu mopul,după ce noi am aspirat temeinic prin toată casa.
Aşadar,să aflăm în cele ce urmează cum să le cerem toate astea,încât refuzul să fie de domeniul imposibilului?
Subtilitatea primează!
Nimic mai supărător decât o femeie care bate cu pumnul în masă pentru a-şi impune voinţa! Sau care ridică tonul,pentru a se face înţeleasă de partenerul ei.
Mult mai potrivită e subtilitatea. Trecând pe lângă o florărie,spune discret,ca pentru tine:„Ce buchet frumos! Cât de mult îmi plac trandafirii galbeni”. Ar trebui să aibă efect. Dacă nu,ai putea să adaugi că ţi-ar plăcea să le vezi pe masa voastră din sufragerie.
Dar să-i reproşezi că nu-ţi cumpără niciodată flori sau să-l întrebi nostalgică de când n-a mai făcut un gest ca ăsta nu e cea mai bună soluţie.
Să zicem că un apropo e de-ajuns şi,dacă nu,tot nu-i loc de reproşuri într-un astfel de caz,că doar ce cuplu serios se ceartă pentru un mănunchi de lalele? Obişnuieşte-te,aşadar,cu ideea că nu te-ai măritat cu cel mai sensibil dintre bărbaţi!
Cere ajutor!
Bărbaţilor le place să le ceri ajutorul. Se pare că îi face să se simtă importanţi. Şi de ce n-am profita de asta?
Nu-ţi rămâne decât să-l rogi să şteargă praful de pe rafturile de sus ale bibliotecii,pentru că el e mai înalt,sau să meargă după cumpărăturile importante,pentru că el e mai puternic.
Şi să scoată copiii în parc,când afară e prea frig. Va face toate astea,dacă i-o vei cere cu voce delicată,profitând de statutul tău de femeie care are nevoie de ajutor. Cu puţin umor,n-ar strica nici să i-o spui!
Povestea cu „Tu eşti bărbatul în casă!” chiar funcţionează,iar activităţile care necesită rezistenţă fizică pot fi lăsate,lejer,în grija lui. Dar ar fi bine să adopţi această strategie încă de la începutul relaţiei,altfel s-ar putea să-l înveţi prost!
Totuşi,nu abuza:niciunui bărbat nu-i place o femeie care nu e în stare să facă nimic de una singură. Oricât de important ar vrea el să se simtă!
Puterea lui «aş vrea»...
În momentele relaxante,exprimă-ţi pur şi simplu dorinţele,folosindu-te de forţa lui „aş vrea”:aş vrea să mergem la munte în weekend,aş vrea să cinăm într-un restaurant chinezesc miercuri,aş vrea să schimbăm maşina de spălat luna viitoare.
Încearcă să fii cât mai exactă în exprimarea dorinţelor,astfel el va înţelege clar despre ce e vorba şi-i va fi mai greu să tragă de timp.
Nu e recomandat să spui nici „vreau”,nici „trebuie”. Un zâmbet,o îmbrăţişare,verbul „aş vrea” şi recunoştinţa ta când el îţi va spune că e de acord vor face diferenţa dintre tine,ca femeie irezistibilă,care cere ceva într-un mod plăcut,politicos şi discret,şi o femeie care se comportă ca un superior insuportabil,cu ton tăios. Profită de feminitatea ta!
Cum ţi-l alegi,aşa-l ai!
Despre copii,se spune că „aşa cum îi creşti,la fel îi vei avea”. Se pare că acest lucru nu e adevărat şi în cazul bărbaţilor. Mai degrabă s-ar potrivi expresia „cum ţi-l alegi,aşa-l ai!”.
Psihologii nu cred că poţi schimba un om. Dacă la începutul relaţiei voastre a spus „Aşa,şi?”,atunci când tu îi povesteai ce mult îţi plac dulciurile,nicio şansă ca peste 10 ani să reacţioneze mai bine,aducându-ţi,din când în când,bomboane fine de ciocolată.
În schimb,mai rău se poate întotdeauna! Aşadar,ori deschizi ochii de la început,ori dacă te-ai ales deja cu un partener prea puţin receptiv la dorinţele tale,te obişnuieşti cu ideea şi ţi le îndeplineşti singură,adoptând o atitudine senină şi resemnată. Pe principiul „Pe ăsta-l am,cu ăsta defilez!” Sau îl schimbi cu... altul.
