"Sunt o mamă cloşcă. Ce-i rău în asta?"

1 46854 original jpg jpeg

Chiar aşa! Ce-i rău în a-ţi proteja copilul? Să ştii şi când respiră, şi când îl doare burtica, şi când pune la cale vreun plan năstruşnic? Să ne gândim puţin, împreună...

Ai văzut,desigur,printre cunoscuţii tăi,câte unul care nu prea se descurcă atunci când are de rezolvat vreo problemă importantă. Cât ar fi de deştept şi de bine pregătit în meseria lui,tot nu găseşte mijloacele,cuvintele potrivite,oamenii care îl pot ajuta.

Un psiholog ţi-ar spune că este vorba despre un caz tipic de fiu al unei mame prea protectoare. De cele mai multe ori,tot ce-i prea mult strică şi nici dragostea în exces nu face excepţie de la această regulă. Dar să vedem cum s-a ajuns aici şi cum ar trebui schimbat comportamentul mamei."Îi veghez fiecare pas"

Până la patru-cinci anişori,nu-i rău că faci aşa. După aceea,copilul trebuie să-şi cucerească independenţa. Trebuie să aibă prieteni,să se joace cu ei,iar la vârste mai mari,după 10 ani,să meargă cu colegii la un film,la terenul de sport sau în excursii.

„Lasă,că destul am muncit eu! Copilului meu n-o să-i lipsească nimic şi n-o să-i cer să facă nimic în casă. Vine şi vremea lui,când o să fie mare.”Dacă te recunoşti în aceste cuvinte,să ştii că ai multe de schimbat. Nu-i faci niciun bine micuţului tău.

Responsabilitatea se învaţă de mic şi începe cu rezolvarea unor sarcini pe măsura vârstei. La şase ani,poate să-şi facă ordine în cameră,la opt poate să cumpere pâine,lapte sau să plimbe căţelul,iar mai târziu poate fi ajutorul tău de nădejde.

Îmbracă-te gros! Ia-ţi fularul şi mănuşile!

Dacă îi spui asta când are trei ani,este perfect! Îţi înveţi copilul să aibă grijă de el. Dacă însă îi pui fularul la gură şi la 14 ani,nu faci altceva decât să-i creezi un handicap şi o imagine ridicolă în faţa celorlalţi copii.

Ce-i de făcut?

În dezvoltarea personalităţii,este esenţială încurajarea momentelor de socializare,în care cei mici trebuie să comunice şi să se adapteze la situaţii diverse. Dacă nu au acest exerciţiu,wcopiii devin nesiguri,timizi,singuratici.