Cum a fost făcută prima pizza Margherita? Povestea acestui preparat iubit acum de o lume întreagă

Pizza Margherita este cunoscută pentru ingredientele care reprezintă culorile steagului italian: sosul de roşii, mozzarella albă şi busuiocul verde, proaspăt. Toate aceste arome delicioase sunt combinate pe o bază de pizza frământată manual. Nu e nimic prea complicat la acest preparat şi, totuşi, este atât de gustos, încât este adorat pe plan mondial.

Oraşul Napoli din Italia este cunoscut ca fiind cel în care a fost preparată pizza pentru prima oară, încă din secolul al XVI-lea. Majoritatea populaţiei era foarte săracă, iar pizza, acea pâine plată stropită cu sos de roşii era vândută de vânzătorii ambulanţi şi putea fi mâncată la orice masă. Era uşor de făcut şi ieftină, de aceea răspundea nevoilor napoletanilor. Cu timpul, reţeta s-a mai schimbat şi s-a ajuns la o varietate mare de variante, printre care şi pizza Margherita. De unde provine denumirea acesteia şi cum a fost realizată pentru prima dată, descoperă în cele ce urmează!

Influenţa regalităţii

În anul 1843, scriitorul francez Alexandre Dumas a descris o gamă largă de combinaţii de alimente care se foloseau pentru a acoperi un blat de pizza banal. Se foloseau roşii, brânză, măsline, hamsii, usturoi.

În 1889, regele Umberto I şi regina Margherita au vizitat Napoli, care fusese anterior capitala regatului sudic. Regina Margherita, plictisită de mâncarea gourmet franceză care era, la acea vreme, foarte populară la curţile regale europene, l-a chemat pe cel mai faimos producător de pizza din Napoli la acea vreme, Raffaele Esposito, şi i-a cerut să-i facă trei pizza diferite.

Legeda spune că Esposito i-a servit trei pizza: mast’nicola (untură, busuioc şi brânză), marinara (roşii, usturoi, hamsii şi ierburi) şi pizza alla mozzarella (roşii şi mozzarella). În momentul în care era pe punctul de a servi acea pizza finală, soţia sa, Maria Giovanna Brandi, a observat că roşul roşiei şi albul mozzarelei ar fi completate perfect de câteva frunze de busuioc, care ar face preparatul să semene cu steagul italian. Regina a adorat toate cele trei pizza, dar a iubit-o mai ales pe cea finală, aşa că Esposito a numit-o Pizza Margherita.

Unele poveşti spun că Esposito a fost convocat la palatul de la Capodimonte, altele spun că regina s-a aventurat până la pizzeria lui, care se numea la acea vreme Pizzeria della Regina d’Italia sau Pizzeria Reginei Italiei. Pizzeria se numeşte azi Pizzeria Brandi (redenumită de nepoţii Mariei Giovanna Brandi după ce au preluat restaurantul în anii 1930) şi se mândresc cu faimoasa poveste cu imagini ale reginei care împodobesc pereţii interiori şi o plachetă cu aspect foarte oficial fixată pe faţada pizzeriei, la momentul la care se comemora centenarul numirii Pizza Margherita: „Qui 100 anni fa nacque la pizza Margherita 1889-1989 Brandi‟.

Din păcate, niciun ziar nu a raportat despre acest eveniment la momentul respectiv. Pizzeria Brandi se laudă şi cu o notă de mulţumire primită din partea reginei Margherita în care aceasta îşi arată recunoştinţa pentru pizza făcută de Rafaelle Esposito. Scrisoarea este datată 11 iunie 1889 şi serveşte drept singura dovadă a întâlnirii. Veridicitatea ei n-a fost susţinută de istorici din mai multe motive. Istoricii au pus sub semnul întrebării: disparităţile dintre ştampila regală şi alte ştampile regale ale vremii, precum şi amplasarea acesteia.Cu toate acestea, popularitatea pizzei Margherita este incontestabilă şi a trecut testul timpului.

Napoletanii adoră poveştile despre monarhi care adoră pizza

Se spune că regele Ferdinand ar fi construit un cuptor pentru pizza la Capodimonte, poate acelaşi cuptor despre care unii spun că a fost folosit pentru a face pizza pentru regina Margherita. Chiar şi astăzi, orice pizzerie care a servit vreodată un demnitar sau un om politic se laudă cu asta.

După ce preşedintele american Bill Clinton a fost servit cu pizza la Pizzeria di Matteo în timp ce vizita Napoli pentru summitul G7 din 1994, fratele proprietarului a deschis o altă pizzerie supranumită Pizzeria dal Presidente. Pizza a fost întotdeauna o mâncare a săracilor, chiar dacă este ridiculizată în mai multe articole scrise de-a lungul secolului al XIX-lea. Chiar şi peste un secol mai târziu, pizza este văzută ca un fel de mâncare al zilelor relaxante.

Când a început pizza să cucerească lumea

Pizza şi-a făcut drum în afara zidurilor din Napoli odată cu imigraţia italienilor în Statele Unite, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Iniţial, îşi vindeau pizza pe stradă cu 2 cenţi felia. Cu toate acestea, micile cafenele şi băcănii au început să vândă pizza pentru a comunităţile italiene americane. Abia în anii 1940, consumul de pizza s-a extins dincolo de imigranţii italieni şi de descendenţii lor.

Imigranţii italieni au dus tradiţia preparării pizzei şi în Australia, când au ajuns aici în goana după aur. Cu toate acestea, odată cu migraţia în masă a italienilor în Australia, în anii `50 şi `60, ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, pizza şi-a făcut loc la masa australienilor.