Sindromul Tourette, boala care te face să înjuri şi să clipeşti des

Numele îi este dat de omul de ştiinţă care a descoperit-o, Gilles de la Tourette. În 1885, el a descris pentru prima dată afecţiunea, despre care a spus că se manifestă prin ticuri vocale şi motorii care se modifică frecvent.

Dacă un necunoscut care trece pe lângă tine înjură, este foarte posibil să o facă involuntar, din cauza Sindromului Tourette. Persoanele care suferă de această afecţiune neurologică relativ rară fac o serie de mişcări şi sunete incontrolabile, cunoscute sub numele de ticuri. De altfel, sindromului i se mai zice şi "boala ticurilor". Iar o parte din cei diagnosticaţi repetă, constant şi incontrolabil, cuvinte obscene sau înjurături.

Cum şi de unde vine sindromul

De ani de zile, specialiştii au fost de părere că Sindromul Tourette este provocat de moştenirea genetică, fiind declanşat nu de una, ci de mai multe gene. Abia în 2019, însă, un studiu aprofundat a demonstrat că, de fapt, sunt sute de combinaţii de gene care contribuie la dezvoltarea sindromului.

Cel mai adesea, acesta este moştenit de la părinţi. Dar, dacă mama sau tata suferă de Tourette, nu înseamnă că şi copilul va avea, automat, boala. În general, şansele de a dezvolta afecţiunea sunt de 50%. Pe de altă parte, există şi persoane care suferă de Sindromul Tourette fără ca părinţii lor să fi avut boala. În cazul lor, sindromul apare din cauza activării unor gene asociate.

De obicei, primele simptome apar în jurul vârstei de 2-15 ani şi constau în ticuri simple ale feţei, gâtului, mâinilor şi ale picioarelor. Apoi, după un anumit interval de timp, apar ticuri complexe, care se adaugă celor deja existente. În majoritatea cazurilor, aceste ticuri sunt imposibil de gestionat, dar există şi cazuri în care manifestarea lor poate fi amânată. Pe de altă parte, această amânare poate amplifica frecvenţa ticurilor mai târziu.

Cele mai întâlnite ticuri fizice sunt: clipitul, încreţirea nasului, ridicarea umerilor, grimase sau scuturarea capului. La aceste mişcări rapide se adaugă ticuri vocale: expiraţie zgomotoasă, tuse sau sunete care imită animalele, precum lătrat sau mieunat. Ticurile vocale complexe cuprind cuvinte, sintagme sau fraze. Exprimările obscene apar în 30% din cazuri.

Unii bolnavi au tendinţa de a imita gesturile şi mişcările altor persoane (ecopraxie), cuvintele auzite de la alţii (ecolalie) sau de a le repeta pe cele pronunţate de ei înşişi (palilalie). În unele cazuri, Sindromul Tourette poate cauza şi alte afecţiuni, precum depresie, comportament impulsiv, tulburări de personalitate, automutilare intenţionată şi tulburări de somn.

Poate fi vindecat?

Nu există un tratament care să vindece Sindromul Tourette, dar ticurile se pot diminua cu timpul. Veste bună este că boala nu pune în pericol viaţa. Deşi simptomele pot persista pe tot parcursul vieţii, afecţiunea nu este degenerativă. Chiar dacă ticurile tind să se diminueze cu vârsta, este posibil ca anumite tulburări de tipul depresiei, atacurilor de panică, stereotipiilor de legănare şi comportamentului antisocial să persiste.

În funcţie de caz, medicii pot recomanda anumite forme de terapie, care poate ameliora simptomele, precum terapia de vorbire sau un tip de terapie psihocomportamentală. Însă, cercetătorii au observat că cele mai eficiente erapii sunt meditaţia şi terapia cu muzică. Ambele ajută creierul să elibereze un analgezic numit oxitocină şi dopamină, esenţială pentru un sistem nervos sănătos şi cu un impact puternic asupra sănătăţii emoţionale.