Constantin Brâncuşi, o poveste fără sfârşit

De ziua îndrăgostiţilor, zeci de cupluri din toată ţara merg la Târgu-Jiu, ca să-şi unească destinele sau să-şi jure iubirea sub Poarta Sărutului. Aceasta se află la intrarea în parcul oraşului şi arată ca un arc de triumf, simbolizând victoria vieţii asupra morţii.

“Eu cu noul meu vin din ceva foarte vechi. Am eliminat din sculptura mea tot ce nu este esenţial. Eu nu doresc să reprezint o pasăre,ci să exprim însuşirea în sine,zborul,elanul ei.”

Coloana Infinitului (1937)

Cea mai cunoscută sculptură a lui,Coloana reprezintă totodată esenţa întregii lui vieţi. De-o simplitate desăvârşită şi perfect echilibrată,ea este formată din 16 elemente ce cântăresc nu mai puţin de 14.226 de kg. Prin această sculptură,Brâncuşi reuşeşte să-şi împlinească visul,acela de a realiza o operă "ce va sprijini cerul".

Masa tăcerii (1938)

Realizată din pietre de moară suprapuse,Masa tăcerii a fost gândită de sculptorul român ca un cerc,a cărui curbură închisă "adună, apropie şi uneşte". O asemenea masă,de dimensiuni mai reduse,se găsea şi în atelierul său,fiind construită însă din materiale diferite.

De ce e specială Poarta sărutului

Brâncuşi a reuşit să redea,în linii simple,de o rară frumuseţe,uniunea sufletelor-pereche,reprezentate în piatră prin două jumătăţi de cerc.

Mulţi dintre cei care vin să se căsătorească la Poarta sărutului sunt convinşi că locul şi atmosfera specială le vor purta noroc în căsnicie.

De altfel,chiar şi primarul oraşului,care a oficiat de-a lungul anilor peste 180 de căsătorii în acest loc,susţine că nici unul dintre cuplurile unite acolo nu a divorţat.

Proces controversat şi câştig de cauză

Brâncuşi versus SUA

Puţin cunoscut,dar de maximă importanţă,rămâne procesul dintre Brâncuşi şi statul american,din anul 1926. Se pare că în luna octombrie a acestui an,artistul urma să expună câteva lucrări la New York,în galeria Brummer,renumită pentru suportul acordat avangardiştilor vremii. La vamă,cutiile în care se aflau depozitate lucrările au fost verificate,iar conţinutul lor a fost catalogat drept “obiecte ciudate”,pentru care s-a cerut o taxă de 240 de dolari.  Ceea ce reprezenta artă la nivel mondial,pentru ignoranţii vameşi a trecut drept “ustensile de bucătărie şi echipament spitalicesc”. După o mediatizare intensă,în care nume importante i-au luat apărarea lui Brâncuşi,lucrările au ajuns în galerie,având un real succes. Nu pentru mult timp însă,căci,în martie 1927,acesta era chemat în instanţă pentru a-şi apăra Pasărea în spaţiu,neînţeleasă şi prea abstractă pentru a putea fi catalogată drept artă.

În noiembrie 1927,verdictul e dat în favoarea artistului,judecătorul afirmând că,deşi pot exista unele dificultăţi în asocierea sculpturii cu o pasăre,“şcoala numită de artă modernăse dezvoltă pe tendinţa de a reprezenta idei abstracte în loc de a încerca să imite natura.”

Pe meleaguri româneşti

La moartea sa (1957),statul român a refuzat să preia atelierul său din Paris,considerându-l pe Brâncuşi un reprezentant al burgheziei. Abia în 1964,el a fost încadrat la "genii naţionale",iar Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit,Masa tăceriişi Poarta sărutuluiau putut fi amenajate şi îngrijite,după ce fuseseră lăsate în paragină timp de mai bine de 25 de ani.

"Viaţa se aseamănă cu o spirală, nu ştim în care direcţie este ţinta ei, însă trebuie să mergem în direcţia pe care noi o socotim cea justă."