O zi de Crăciun la Sibiu

1 46920 original jpg jpeg

Anul acesta, de Crăciun, am văzut pentru prima oară Sibiul, împreună cu cei dragi. Ne-am dus acolo pentru vestitul Târg de Crăciun, dar şi datorită unei recomandări făcute de o prietenă: „La Sibiu, nici n-ai zice că te afli în România”. Şi înclin să-i dau dreptate.

Articole pe aceeaşi temă:Unde mergi de Sărbători?,Sighişoara,destinaţia tuturor anotimpurilor

După aproximativ patru ore de mers cu maşina din Bucureşti,am ajuns în oraşul care a fost Capitală culturală europeană în 2007. Mă aşteptam să fiu nevoită să mă lupt cu nămeţii şi să îndur un frig năprasnic,însă zăpada se vedea doar din loc în loc şi bătea uşor un vânt răcoros. O zi numai bună de plimbare.

„Ochii oraşului”

Ne-am oprit în Piaţa Mare şi pentru o clipă,aş fi zis că ne-am rătăcit şi am ajuns la Braşov. Asta fiindcă Piaţa Mare seamănă mult cu Piaţa Sfatului. Atâta doar că nu era nicio fântână arteziană în mijloc şi nici porumbei printre picioarele oamenilor. De jur-împrejur,lipite una de alta,se vedeau case mari,impunătoare,cu ţiglă roşie sau închisă la culoare,cu un fel de luminatoare pe acoperiş,care semănau cu nişte ochi. Am aflat mai târziu că acelea se numesc lucarne,că au rol de ventilare a podurilor şi că sunt supranumite„ochii oraşului”.Trebuie să recunosc că m-au fascinat. Mă priveau de peste tot,iar eu mă aşteptam să clipească în orice moment.

Ordine şi curăţenie

Fiindcă era a doua zi de Crăciun,toată Piaţa strălucea,decoraţiuni cu luminiţe zărindu-se peste tot:la pervazurile ferestrelor,la stâlpii de iluminat,pe acoperişuri,chiar şi pe pavaj. Nimic nu părea aruncat la întâmplare însă. Mi-a plăcut senzaţia de ordine şi disciplină,dar şi curăţenia. Şi nu mă refer numai la faptul că nu erau gunoaie pe jos,ci şi la aspectul curat al clădirilor,de parcă mai ieri se terminase renovarea. Unele albe,altele bleu,galbene sau portocalii,în culori cuminţi,care nu deranjau privirea.

În drum spre vila în care ne-am cazat (o casă veche de două sute de ani,care pe vremuri a fost Casa Sfatului. Nu-ţi închipui însă că-şi arăta vârsta. Fusese renovată şi adusă în ton cu timpurile moderne,la fel ca multe case din Sibiu),ne-am oprit la o cramă,unde am mâncat mâncăruri tradiţionale,foarte bune şi accesibile,ca preţ.

Castane coapte şi vin fiert la Târgul de Crăciun

Mai târziu,porneam iar spre Piaţa Mare,atraşi de aromele îmbietoare care veneau dinspre căsuţele de lemn de la Târg:migdale,nuci prăjite,vată pe băţ,vin fiert,cârnaţi,delicatese tradiţionale de prin alte ţări. Acolo am mâncat pentru prima dată castanecoapte (5 lei 12 bucăţi). Mi-a plăcut mult gustul lor dulce şi consistenţa ca de cartof. Cuprinşi de atmosfera de Sărbătoare,am ciocnit câte un pahar cu vin fiert cu scorţişoară. Aburii fierbinţi ne-au încălzit imediat şi am prins putere să mai colindăm pe la căsuţele pline cu tot felul de bunătăţi,haine,jucării sau decoraţiuni. Târgul va fi deschis până pe 3 ianuarie,aşa că ai timp să tragi o fugă până acolo şi să te pierzi printre oameni de toate vârstele care cumpără cadouri şi îşi urează de bine,în acorduri de colinde.

O plimbare pe Podul Minciunilor

Înainte să ajung la Sibiu,mi-am propus ca măcar să văd Turnul Sfatului şi să mă plimb pe Podul Minciunilor. În Turn am urcat,plătind 2 lei pe un bilet,şi am văzut panorama superbă a oraşului – cum ar veni,cam de la etajul cinci al unui bloc. Cam greu cu urcatul scărilor din piatră şi lemn,dar odată ajuns sus,merită tot efortul. Iar dimineaţa,înainte de plecare,am văzut de la fereastra camerei Podul Minciunilor. Dar,deşi aveam în plan,nu am mai apucat să mă plimb pe el. Circulă multe legende despre denumirea lui,dar cea mai credibilă e cea conform căreia în trecut era locul de promenadă al multor cupluri tinere. Astfel,îndrăgostiţii şi-au făcut aici multe promisiuni,care s-au dovedit însă minciuni.Data viitoare când mai ajung,nu plec până nu fac o plimbare (sinceră) pe acest pod renumit...