Pe 4 roţi, fiţi gata, start!
Ţi-ai imaginat vreodată cum e să ajungi pe un vârf de munte într-un bolid 4x4? Să fii acolo la prima oră, în locul unde se întâlneşte piatra cu ceaţa, să îţi tremure genunchii de emoţie, dar să zâmbeşti, aşteptând cu nerăbdare să pleci iar la drum?
Eu am trăit această experienţă palpitantă alături de un pasionat de off-road, Andrei Dârţu. Pentru el, munţii din jurul oraşului natal, Vatra Dornei, sunt o scenă pe care îşi trăieşte visul. De profesie inginer mecanic, Andrei este pasionat de maşini de când se ştie. Pe lângă autoturismul personal, pe care îl poate desface în bucăţi oricând, pentru ca mai apoi să îl refacă până la cel mai mic detaliu, are şi un jeep, pe care l-a cumpărat din pasiunea pentru aventura pe 4 roţi.
Pregătire cu dichis
O zi de hoinăreală prin munţi începe de la prima oră. „Când ai o pasiune, vrei ca ziua ta să fie cât mai lungă, ca să te bucuri de ea cât mai mult!“, explică Andrei, cu ochi strălucitori. Cu o zi înainte de plecare, îşi pregăteşte jeep-ul cu minuţiozitatea unui ceasornicar. Face o serie de verificări de rutină (rutină pentru el, complexitate pentru necunoscători). După ce se asigură că bolidul este în perfectă stare, îl alimentează cu benzină şi-l spală. Îl întreb, în glumă, de ce face asta, pentru că maşina o să fie oricum de nerecunoscut la finalul zilei. Îmi răspunde cât se poate de serios: „Dacă respecţi omul cu care te întâlneşti sau locul în care mergi, te îmbraci frumos, nu-i aşa? Dacă respecţi natura, te prezinţi impecabil acolo!“
Sunetele naturii
Am ales să mergem în Munţii Giumalău, aşa că ne întâlnim cu o gaşca neliniştită şi mereu gata de drumeţii. Maşinile pornesc, în şir indian, pe drumul cel mai complicat: se putea altfel? Fiind în dreapta lui Andrei, dau drumul la radio, pregătesc două sucuri şi zâmbesc, încântată. Andrei dă însă volumul la minimum şi îmi spune să ascult sunetele din jur. „Când mergi pe munte şi faci off-road, trebuie să auzi, în primul rând motorul. Trepidaţiile lui, zgomotul lui atunci când maşina străbate munţii este unul aparte.“ Întreg chipul îi radiază de-o tainică fericire atunci când îmi explică toate acestea. Încuviinţez, fără o vorbă.
O tură prin pădure
Drumul devine din ce în ce mai întortocheat iar bolizii ajung pe nesimţite printre copaci, trecând cu o precizie uimitoare pe lângă ei. Îmi pare că, în orice clipă, ne vom lovi de ceva – fie de crengi, de pomii căzuţi sau de bolovani. Drumul, sau mai degrabă poteca mai lată de la început a dispărut, dar de fapt asta e şi ideea: să cutreierăm pădurea, pe unde ne lasă ea s-o facem. Închid ochii din când în când, mai ales când mi se pare că impactul cu vreo buturugă e inevitabil. Andrei mă vede cu coada ochiului şi se amuză. Simt cum inima îmi bate tare, să-mi spargă pieptul. De-asta nu e nevoie de radio, comentez eu în gând.
Imprevizibil înseamnă frumos
Mă înfior, fiindcă în stânga se cască o prăpastie, iar în dreapta se înalţă un perete de stâncă. Pământul rece e acoperit pe alocuri cu o văl de zăpadă, deşi încă nu-i iarnă. În sinea mea, sunt panicată de-a binelea – iar Andrei e entuziast: „Muntele îţi oferă tot felul de surprize. Niciodată nu poţi să fii sigur de drumul care se aşterne dinaintea ta. Asta este şi frumuseţea: imprevizibilul.“ Jeep-ul din spatele nostru dă de un obstacol şi rămâne suspendat deasupra hăului. Coborâm din maşină şi văd că maşina are 3 roţi în aer, accelerând în gol. Într-o clipă, toţi se mobilizează: scot lopeţile, tractează bolidul care arată acum ca o jucărie mare, stricată.
Am dat mâna cu norii
Ajungem în vârf şi simţim cu toţii acelaşi lucru: că dăm mâna cu norii. Păşim prin ceaţă, într-un peisaj ireal, însufleţit de primele raze ale soarelui. Facem repede un foc de tabără, atârnăm ceaunul deasupra, ne e foame! Punem muzică, începem să glumim, facem planuri pentru drumul de întoarcere. O aventură s-a încheiat, urmează, negreşit, alta!
Emoţie şi adrenalină
A fost o zi în care am simţit că trăiesc aventura vieţii mele. M-am simţit bine într-o comunitate aparte, în care toată lumea se implică atât la distracţie, cât şi la nevoie. Iar Andrei... el trăieşte fiecare clipă de pe 4 roţi, cu nesaţ, cu o poftă de nedescris. Emoţia nu îl părăseşte nicio clipă, iar adrenalina îl face să revină iar şi iar, cu dorinţa de a răzbi printre obstacolele unui nou traseu.
