Staţiunea Mamaia – povestiri de altădată
Plaje cu nisip fin, valuri molcome, brize răcoroase... Bunicii şi străbunicii noştri veneau şi ei să facă băi de soare pe litoralul românesc. Iar dintre staţiunile de altădată, Mamaia era considerată cea mai „şic”.
Reşedinţa Reginei Maria
Mamaia,cea mai mare staţiune de pe litoralul românesc,era considerată cea mai „la modă” şi pe vremea străbunicilor:Regina Maria îşi avea aici una din reşedinţele de vacanţă. Iar vizavi de clădirea ei,Barbu Stirbey,admistratorul domeniilor regale,îşi ridicase vila cu minaret- la fel de falnică şi astăzi.
Vremea cabinelor de lemn
Staţiunea a fost înfiinţată în primul deceniu al secolului XX:era vremea cabinelor de lemn cu acoperiş sub formă de mici cupole. Un pod,tot din lemn,înainta în mare.
Cabinele se înşiruiau pe două rânduri:pe stânga cele pentru bărbaţi,pe dreapta,cele pentru femei. Între acestea se afla un bufet. În 1919,un incendiu pornit dintr-un cotlon unde se prepara cafeaua turcească a nimicit în câteva ore toată înjghebarea – dar totul a fost refăcut în scurt timp.
Tramvai pentru „sezonişti”
Abia în 1934 a fost inaugurat Cazinoul din Mamaia. În locul fostelor cabine individuale – peste o sută la număr – s-au amenajat camere de locuit pentru „sezonişti”.
Tot în perioada interbelică,între Constanţa şi Mamaia circula un fel de tramvai. Era dedicat turiştilor care nu îşi permiteau să plătească o trăsură. Familiştii închiriau căsuţe ieftine de la turci sau de la bulgari. Cei cu dare de mână aveau vilele lor,în jurul hotelului Rex.
„O pânză de lumină”
„Imense întinderi de nisip,o plajă atât de largă încât sfârşitul i se pierde în depărtare,cu scoici trandafirii ca nişte petale de flori aruncate de zâne,băi de mare şi acel râs ce izbucneşte anume când năvăleşte asupra ta apa rece (...) Bărci încete alunecând alene pe întinderea lacurilor,soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre,prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii” – scria despre staţiune regina Maria.
Sursă foto:ctcro.wordpress.com
Citeşte şi:
