Nu e un lucru nemaiîntâlnit să aflăm despre boli mintale din cărţile de copii, însă, de cele mai multe ori, nu s-au expus informaţiile respective într-un mod evident şi asumat. Au existat, aproape de fiecare dată, interpretări subtile, mesaje ascunse, care să ne dea de gândit. Iar „Winnie the Pooh” nu este o excepţie.

Faimosul desen animat e plin de metafore, peronalităţi şi stări sau chiar tulburări cu care multă lume se poate identifica. Nu ştim dacă asta a fost intenţia autorului cărţii, a lui AA Milne, sau a celor de la Disney, care au transformat cartea într-un desen animat de succes pe plan internaţional, însă nici nu contează aşa mult. Important e că cei mici au ce învăţa din aventurile şi reacţiile personajelor din „Winnie the Pooh”.

Ursuleţul Pooh se luptă cu ADHD

Nu de puţine ori l-am văzut pe simpaticul Pooh complet debusolat, dezorientat, oferind replici la nimereală şi uitând tot felul de lucruri. Celor mici li se pare simpatic foc şi aşa şi este, însă un ochi de adult poate depista motivul exact al felului său de-a fi – ADHD-ul, adică deficitul de atenţie.