Paştele cailor
Ispasul mai este denumit în popor şi Paştele cailor sau Joia Iepelor, fiind singura zi din tot anul în care, timp de o oră, caii se satură de păscut iarbă.
Se spune că atunci când Maica Domnului trebuia să nască în ieslea din Bethleem, toate animalele erau tăcute, numai caii, mereu nesătui, rumegau nutreţul, nechezau şi tropăiau deranjând-o. Astfel, i-a blestemat să nu fie niciodată sătui, cu excepţia unei singure ore pe an. În această zi, caii sunt lăsaţi să pască liberi, oriunde doresc.
Zi de soroc
În Joia iepelor, se lichidau diverse înţelegeri. Oamenii trebuiau sădea înapoi ce au împrumutat,să încheie diferite afaceri. Astfel dezile speciale mai erau şi Sângiorz (23 aprilie) şi Sânmedru (26octombrie). Spre deosebire de aceste sărbători care au dată fixă, Paştele cailor nu are.
Cu timpul, expresia a căpătat înţeles periorativ,ajungând să însemne „niciodată”. Dacă cineva spunea că o să înapoieze ceva „la Paştele cailor”, înseamnă că nu o va face niciodată.
