Tradiţii şi superstiţii de Crăciun. De la brad la sărutul sub vâsc

Celebrarea Naşterii Domnului a fost iniţiată de creştini din dorinţa de a opri sărbătoarea păgănă a romanilor, dedicată zeilor şi Solstiţiului de Iarnă. Crăciunul, în forma sa actuală, a trecut prin multe transformări şi are o istorie complicată. Iată o serie de tradiţii şi superstiţii de Crăciun.

Crăciunul se serbează de mai bine de 4000 de ani,cu multe secole înaintea naşterii lui Iisus Hristos. Multe dintre tradiţiile de Crăciun îşi au "rădăcinile" încă de la celebrarea mesopotamiană a Anului Nou. Mesopotamienii credeau în existenţa mai multor zei şi a celui care îi conducea,Marduk.

În fiecare an,la sosirea iernii,mesopotamienii sărbătoreau Zagmuk,deoarece se credea că liderul lor purta războaie cu forţele răului şi avea nevoie de susţinători. Primii europeni credeau în spirite,vrăjitoare,stafii şi spiriduşi,motiv pentru care ţineau sărbători şi ritualuri în apropierea Solistiţiului de Iarnă.

Tradiţii şi superstiţii de Crăciun - Legenda sărutului sub vâsc

Înainte de a deveni o tradiţie creştină a sărbătorilor de iarnă,vâscul a fost folosit în practicile păgâne din Scandinavia pentru protejarea caselor de spiritele rele.Tradiţia sărutului sub vâsc a apărut odată cu naşterea unui mit despre zeiţa dragostei,Frigga despre care se spune că oferă un sărut oricărei persoane care se aşează sub vâsc. Tradiţia spune că boabele vâscului sunt de fapt lacrimile zeiţei pentru fiul său care a fost ucid cu o armă realizată din lăstarul plantei. Alte religii păgâne,precum religia Druidă,susţin că vâscul este secretul fericirii. Mai târziu,religia creştină a inclus vâscul în tradiţiile de Crăciun,iar astăzi se foloseşte alături de creguţele de brad la decorarea casei. Naşterea lui Iisus Hristos este cunoscută sub nume diferite la fiecare popor în parte.Englezii îl numesc Christmas,francezii-Noel,italienii-Natale,germanii-Weihnachten,spaniolii-Noche buena,norvegienii-Jul,suedezii-Oel,danezii Juul,iar românii o numesc printr-un cuvânt specific poporului nostru,şi anume Crăciun. Odată cu celebrarea acestei sărbători,creştinii iau parte la tradiţiile specifice care s-au reinventat de-a lungul timpului.

Bradul,un simbol al vieţii veşnice

Pe lista cu tradiţii şi superstiţii de Crăciun trebuie trecută şi împodobirea bradului.

Împodobirea bradului este o tradiţie care şi-a început istoria în Germania în secolul al XVI-lea când poporul german obişnuia să decoreze brazii cu trandafiri,mere şi hârtie colorată. Legenda spune că cel care a împodobit pentru prima oară bradul de Crăciun cu lumânări a fost reformatorul protestant Martin Luther. Tradiţia a continuat apoi în Anglia,Franţa,Elveţia şi Rusia,unde bradul era ales din mijlocul unei păduri şi era împodobit cu lumânări,bomboane şi jucării.

În prezent,bradul simbolizeaza viata vesnica oferita de Iisus Hristos. De sarbatorile de iarna,nu doar bradul se impodobeste,ci si casa se decoreaza cu ramuri si coronite de brad. Se spune ca acestea aduc sanatate,noroc si dragoste vesnica.

Tradiţii şi superstiţii de Crăciun - Legenda lui Moş Crăciun

Legenda lui Moş Crăciun este veche de sute de ani şi este derivată din povestea Sfântului Nicolae. Se spune că Sf. Nicolae a renuntat la o parte din averea sa si a decis sa calatoreasca in zonele rurale pentru a-i ajuta pe oamenii saraci. O altă legendă spune că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord împreună cu spiriduşii lui care fac cadouri pentru copiii din întreaga lume. În unele ţări,cadourile de Crăciun sunt aduse în dimineaţa zilei de 25 decembrie,însă în cele mai multe ţări europene,tradiţia spune că darurile trebuie date în Seara de Ajun.

Iată vin colindătorii!

Una dintre cele mai frumoase tradiţii de Crăciun este primirea colindătorilor. Colindele sunt cântecele cu care oamenii întâmpină pe Iisus pe pământ. Colindătorii umblă din casă în casă şi cântă diferite colinde prin care le urează gazdelor noroc şi sănătate pentru anul ce va veni. În schimb aceştia sunt răsplătiţi cu mere,covrigi,nuci şi vin fiert.