Popasuri pe Valea Oltului

Unii spun că Valea Oltului oferă cel mai idilic tablou de toamnă din România. Dincolo de peisajele montane de poveste, îmbrăcate în păduri de conifere şi cântate de şuierele unor cascade spectaculoase, această zonă este şi un valoros martor al istoriei noastre, încă de pe vremea dacilor. Biserici şi cetăţi vechi de secole mai străjuiesc, şi astăzi, malurile râului legendar.

Oltul este cel mai lung râu al României, străbătând Ardealul, Muntenia şi Oltenia de-a lungul a 615 km.  De peste 2.000 de ani, pe lângă Olt şerpuieşte un drum strategic, care a fost folosit de romani în scopuri militare, dar şi pentru comerţ. Drumul, cunoscut ca Valea sau Defileul Oltului, se întinde pe 47 km, din Sibiu până în Vâlcea. Este cel mai lung defileu al ţării, considerat o nestemată a turismului nostru. De altfel, nu mai puţin de 300 de monumente istorice, culturale şi naturale sunt adăpostite de Valea Oltului.

Întâlnirea cu Mircea cel Bătrân

De mai bine de 600 de ani, Mănăstirea Cozia îşi impune frumuseţea arhitecturală şi bogăţia spirituală pe malul drept al Oltului. Ctitorită de Mircea cel Bătrân la sfârşitul anilor 1300, biserica monahală a fost construită de meşteri veniţi tocmai din Moravia, Cehia, din piatră albă. Chiar la intrare, te întâmpină imaginile lui Mircea cel Bătrân şi ale fiului său, Mihai. Picturile originale îi înfăţişează pe cei doi îmbrăcaţi în cavaleri, cu mantii roşii decorate cu modele bizantine pe margini. Tot aici se află şi mormântul marelui domnitor. În „România Pitorească“, Alexandru Vlahuţă povesteşte că Mircea cel Bătrân ar fi construit şi un tunel pe sub Olt, ce duce de la mănăstire pe celălalt mal al râului şi, se spune, l-ar fi scăpat de multe primejdii.

Citeşte şi: Văcăresti, delta de la periferia Bucureştiului

Cetatea de sub ape

Nu departe de Mănăstirea Cozia, Castrul Roman Arutela, veghea asupra cursului Oltului acum 1900 de ani. Pe atunci, împăratul roman Hadrian a adus arcaşi sirieni pentru a construi fortificaţia, în apropierea unei aşezări dacice, fapt dovedit printr-o inscripţie datată în anul 137. Astăzi este considerată una dintre cele mai importante aşezări romane din antichitate. În timp, apele Oltului au înghiţit cetatea, care a rămas neştiută timp de mii de ani. Abia în 1888, când aici au început săpături pentru o altă comoară a zonei – izvoarele minerale –, s-au descoperit nişte monede şi obiecte metalice de pe vremea lui Hadrian. Şantierul arheologic a fost, însă, închis, iar săpăturile s-au reluat mult mai târziu, în 1967. O bună parte din castru a fost năruită de revărsările Oltului şi de construcţia căii ferate, însă ruinele rămase în picioare, împreună cu poarta de la intrare, reconstruită în anii 1980, ţes o imagine a vieţii militare de pe vremea romanilor.

Prin pădurile dacice

Între Munţii Lotrului şi Munţii Căpăţânii, pe 17.100 de hectare, se întinde Parcul Naţional Cozia. Printre piscuri cu vârfuri ascuţite, turnuri de piatră, peşteri şi văi înguste, parcul protejează păduri vechi, de pe vremea dacilor, de fag, carpen şi stejar, precum şi păduri aluviale de arin negru. Chiar în mijlocul parcului, Masivul Cozia, o cetate de stâncă abruptă, se înalţă până la 1668 metri peste malul stâng al Oltului. Masivul Cozia este socotit şi „Muntele Florilor“, renume dat de plante regionale, precum trandafirul de Cozia, dar şi de flori milenare, tot de pe vremea dacilor, ca garofiţa sau rare, ca floarea de colţ. La poalele sudice ale parcului, în Munţii Lotrului, un pârâu, Lotrişor, îşi sapă drum printre pereţii drepţi ai muntelui. După vreo cinci kilometri, drumul se termină brusc, iar Lotrişorul îşi aruncă apele în hăul de 30 de metri, formând una dintre cele mai spectaculoase cascade de la noi.

Biserica cu etaj

Pe la mijlocul Văii Oltului, în coada unui drum de piatră, se înalţă mândră, dintre copaci, Mănăstirea Turnul. Câţiva călugări de la Mănăstirea Cozia s-au retras aici, săpându-şi chiliile în stâncă şi construind o bisericuţă din lemn, care a fost schimbată mai apoi, în 1676, cu una din piatră. Călugării i-au zis mănăstirii aşa după un turn de apărare din apropiere, care a fost construit de către legionarii din castrul roman Arutela. Pentru că biserica mănăstirii a fost mistuită de flăcări, s-a construit una nouă. Ceea ce este special la „biserica mare“ este că are două niveluri, parter şi etaj, fiecare dintre ele fiind o biserică în sine, în care se ţine slujba separat, de către alt preot.

Nu departe de Mănăstirea Turnu se află legendara Masă a lui Traian. Se spune că, în anul 106, în drumul său spre capitala Daciei, împăratul Traian s-a oprit pe o stâncă de pe Defileu Oltului, pentru a lua masa. De când cu amenajările hidrografice de pe Olt din anii comunismului, stânca a fost înghiţită de ape, dar, în perioadele secetoase, se poate observa vârful ei.