De prin stufăriş şi arborii Paradisului, corcoduşi şi ulmi sovietici se zăresc blocurile periferice ale capitalei, cele de pe lângă Şoseaua Olteniţei, Calea Văcăreşti sau Şoseaua Vitan-Bârzeşti, care înconjoară cele 190 de hectare ale parcului. Locul mai este cunoscut şi ca „Delta Bucureştiului“, deşi nici Dâmboviţa, nici altă apă nu se revarsă în vreo mare ascunsă pe sub asfalt. De fapt, cu ani în urmă, aici era groapa de gunoi a Capitalei, „vechii“ bucureşteni mai ştiind, încă, locul drept Groapa Văcăreşti.

Renaşterea din Valea Plângerii

La marginea Bucureştiului de altădată, era un maidan plin de mlaştini şi de gropi, nelocuibil şi neprietenos. I s-a zis, pe bună dreptate, Valea Plângerii. Timp de sute de ani, mai întâi căruţele, iar mai apoi camioanele, aduceau aici gunoiele orăşenilor.

Lucrurile au început să se schimbe în perioada comunistă, când o parte a văii a fost curăţată, lăsând locul Parcului Tineretului, Sălii Polivalente şi Palatului Copilului. Groapa Văcăreşti, ultimul „vestigiu“ al Văii Plângerii, fiind un teren mai puţin prielnic construcţiilor, a avut un alt destin, acela de lac de acumulare, alimentat gravitaţional din râul Argeş, via Lacul Mihăileşti. Însă, până la Revoluţia din 1989, doar digul lung de 5,5 km şi înalt de 15 m a fost terminat.

Citeşte şi: 5 motive ca să vizitezi Muzeul ASTRA din Sibiu

Triumful naturii

În urma excavărilor pentru dig au apărut câteva bălţi, care s-au adăugat altor pâlcuri de apă, ce existau, deja, în fosta Groapă Văcăreşti. Ca urmare, s-a încercat umplerea bazinului din interiorul digului cu apă pompată din râul Dâmboviţa. Solul s-a dovedit, însă, a fi „sacul fără fund“, căci tot înghiţea apa ce era adăugată, din lac rămânând doar mlaştini. După mai multe încercări, proiectul a fost abandonat.

Părăsită de om, zona a fost revendicată, de la un an la altul, de natură. Un număr impresionant de păsări, printre care unele rare, au început să fie zărite în zonă. Stârcul Roşu, Eretele Alb, Cormoranul Mic, toate specii protejate în Europa comunitară, cuibăresc aici, alături de raţe sălbatice, lebede şi porumbei. Câţiva fotografi fascinaţi de mlaştinile Văcăreştiului au surprins, ani de-a lungul, zona. Această documentare în imagini a stat la baza formării, în 2012, a unei echipe de specialişti în arii protejate, ce avea să devină Asociaţia Parcul Naţional Văcăreşti. După multe lupte birocratice cu iz politic, Asociaţia a reuşit să înfiinţeze, în 2016, Parcul Natural Văcăreşti.

Locuitorii mlaştinilor

În prezent, „populaţia“ parcului a crescut la 331 de specii de plante, la 150 de specii de păsări, 13 specii de mamifere, 12 specii de moluşte, cinci specii de reptile, şapte specii de peşti, şase specii de amfibieni şi la 111 specii de insecte.

Parcul este prea tânăr, iar terenul prea umed pentru păduri cu copaci înalţi şi umbroşi. În delta urbană cresc, însă, printre cărările dintre lacuri, arbori exotici, cum ar fi Frasinul american sau Cenuşarul, zis şi Oţetarul Chinezesc sau Arborele Paradisului. Pe lângă tufe de măceş şi mure, sunt pomi fructiferi precum corcoduşi, duzi albi şi nuci. Pe malul apelor, tot felul de specii de salcie şi stufăriş fac casă bună pentru vietăţile cu pene şi pentru cele cu sânge rece.

Pescuitul este interzis, dar bibanii, caraşii şi ştiucile din bălţi mai tentează, din când în când, braconierii. Babuşca şi Murgoiul bălţat înoată, şi ei, prin lacuri, ca de altfel şi inofensivul şarpe de apă sau ţestoasa de apă, carnivoră şi frumoasă. Iar printre crăpăturile de beton de la periferia parcului, se ascund guşteri şi şopârle de câmp.

Ca în orice sălbăticie care se respectă, din Parcul Văcăreşti nu lipsesc nici prădătorii, şi nu doar ulii şi bufniţele. Nimeni nu ştie ce cartiere au străbătut ca să ajungă aici, dar de ani buni şi-au săpat vizuine printre desişuri câteva familii de vulpi, de dihori şi de nevăstuici. Desigur, nu lipsesc nici vidrele, animale cosmopolite care trăiesc la orice mal de apă, mai puţin la cele din Australia şi din insulele învecinate.

Citeşte şi: Lacul din Spania, devenit celebru pe Instagram

Pe cărările dintre lacuri

Chiar dacă nu a plouat, este bine ca, atunci când vii la o plimbare în Parcul Văcăreşti, să nu o faci în sandale sau papuci, dacă vrei să-ţi protejezi picioarele şi încălţările. Căţelul tău este, şi el, binevenit atâta timp cât nu aleargă după animale. Iar dacă ai poftă de-un grătar, adu-l, gata preparat, de-acasă, căci focul este interzis în parc. Şi nu doar focul, ci şi fumul, inclusiv cel de la ţigară.

Înainte de a intra în parc, te poţi opri la Observator, de unde poţi admira şi fotografia panorama rezervaţiei. Dacă vrei să vezi parcul mai în viteză, o poţi face pe bicicletă. „Bicicleşti în Văcăreşti“ este un traseu de 8 km pe cărările centrale, dar şi pe digul ce înconjoară rezervaţia. Dacă, însă, o vei lua la picior pe „Poteca Biodiversităţii Urbane“, vei da peste zone de informare despre speciile şi habitatele din parc, precum şi de un pavilion pentru observaţii ornitologice.