Gustave Eiffel – de la Ungheni la Paris
O lume întreagă a auzit de Turnul Eiffel din Paris şi ştie că autorul său este nu mai puţin celebrul Gustave Eiffel. Ei bine, lucrurile nu stau tocmai aşa, deşi într-adevăr numele inginerului francez este indisolubil legat de construcţia- simbol care îi poartă numele.Având o diplomă în chimie, Gustave Eiffel lucrează iniţial în domeniul căilor ferate. Poate atunci se îndrăgosteşte de oţel, pe care îl promovează ulterior ca material de construcţie, intrând astfel în istorie. La doar 26 de ani, preia conducerea unor şantiere importante şi inventează o metodă de montare a stâlpilor. Eiffel continuă să se afirme construind poduri, viaducte şi gări cu schelet metalic pentru companiile de căi ferate, nu numai din Franţa, dar şi din Portugalia, Ungaria, ba chiar şi în Egipt şi în America latină. În România, proiectează podul de cale ferată de la Ungheni şi Grand Hotel Traian din Iaşi. Tot acolo ridică şi Hala Centrală, demolată mai târziu.
Întreprinzător de geniu
Inginerul cu faimă internaţională se dovedeşte şi un întreprinzător de geniu. Autor al mai multor monumente remarcabile de pe mai multe continente, el nu este totuşi creatorul vestitului turn. Eiffel deţine însă titlul de patron al arhitecţilor care proiectează construcţia - şi e atât de entuziasmat de idee, încât cumpără drepturile de autor şi îşi dedică viaţa construirii şi prezervării structurii cu aer futurist. Aceasta trebuia iniţial să fie doar o construcţie temporară, ridicată cu prilejul expoziţiei universale de la Paris, din 1889.
Turnul, un proiect de suflet
Proiectat de Maurice Koechlin şi Émile Nouguier în 1884, proiectul este ameliorat de Stephen Sauvestre, Eiffel asumându-şi rolul de inginer constructor. Firma sa este aleasă pentru a ridica structura cu ocazia expoziţiei universale, şi înalţă edificiul unic în 2 ani, 2 luni şi 5 zile. Tot 2 ani lucrează inginerii la planşele de detaliu, privind amplasarea niturilor şi îmbinărilor. Bucăţile mai mici de metal sunt asamblate în atelierul lui Eiffel, iar porţiunile mai mari sunt îmbinate pe spaţiul verde din zona unde urmează să fie ridicat turnul. La inaugurare, i se spune Turnul de 300 de metri, fiind, pe atunci, cel mai înalt edificiu din lume - şi aşa rămâne timp de 40 de ani. Cu cei 312 m înălţime şi cu aspectul inedit, construcţia domină oraşului, stârnind reacţii categorice: fie e adorat, fie respins.
Paznicul unui simbol
Eiffel obţinuse dreptul de a exploata veniturile aduse de turn în primii 20 de ani, ca o compensaţie pentru că finanţase 80% din costurile lucrării. La sfârşitul lui 1909, alarmat de zvonurile despre eventuala dărâmare a edificiului, Eiffel se străduieşte să-i găsească noi utilizări. Întâi, instalează acolo un laborator meteorologic, unde măsoară puritatea aerului, dar şi radioactivitatea. Tot din vârful turnului face studii de aerodinamică, montează o antenă de telefon, apoi alta, de telegraf. Convins de utilitatea turnului, guvernul îi prelungeşte lui Eiffel concesiunea cu încă 70 de ani. Antena de radio instalată ulterior îşi demonstrează utilitatea în timpul Primului Război Mondial, cu ajutorul ei fiind interceptate mesaje secrete importante, ceea ce permite dejucarea atacului german de pe Marna şi arestarea vestitei Mata Hari. După război, de acolo se transmit emisiunile de radio, iar din 1935, cele de televiziune.
BULINĂ
Timp de 6 luni, cât a durat expoziţia universală 1889, Turnul Eiffel a avut 2 milioane de vizitatori.
Ştiai că...
...tot Gustave Eiffel a realizat armătura altui celebru monument, şi anume a Statuii Libertăţii, oferită de Franţa Statelor Unite?
... în România s-a vehiculat ideea că turnul ar fi construit din oţel de la Reşiţa? Informaţia e neadevărată: fierul folosit a fost produs la Dupont et Fould de Pompey, din Franţa. Există, totuşi, o legătură între Eiffel şi oţelul de la Reşiţa: din metalul românesc, inginerul francez a construit podul de la Seghedin, la graniţa dintre Ungaria şi România.